Spaţiul dintre Dunăre şi Mare a dat culturii române o serie de personalităţi. Un loc de cinste în această pleiadă a personalităţilor îl ocupă compozitorul, dirijorul şi pedagogul Ioan D. Chirescu, care a văzut lumina zilei exact în urmă cu 123 de ani, la Cernavodă, în familia preotului-învăţător Dimitrie Chirescu, unul dintre promotorii învăţământului românesc în Dobrogea. Însă câţi dintre tinerii de astăzi ştiu cine a fost Ioan D. Chirescu?! Prea puţini, din păcate. La un an de la trecerea sa la cele veşnice, din 1981 şi până în prezent, în oraşul natal, Cernavodă, se organizează un festival al muzicii corale care îi poartă numele şi tot acolo îşi desfăşoară activitatea, de... 105 ani, un prestigios cor, care, de asemenea, îi celebrează numele.

„MARILE SPIRITE STRĂBAT VEACURILE” În semn de aleasă preţuire pentru personalitatea compozitorului, dirijorului şi profesorului Ioan D. Chirescu, muzicologul prof. univ. dr. Mariana Popescu de la Facultatea de Arte a Universităţii „Ovidius” i-a dedicat un amplu volum, unicat în muzicologia românească. Cartea care oferă cititorului date importante despre personalitatea reputatului muzician, dar şi o valoroasă analiză a creaţiei compozitorului, a fost lansată la începutul lunii trecute, chiar în deschiderea ediţiei jubiliare, cu numărul XXX, a Festivalului Internaţional „I.D. Chirescu”.

Orfan de tată de la vârsta de un an, Ioan D. Chirescu a urmat Şcoala primară la Cernavodă, după care a plecat la Bucureşti, la Liceul „Sfântul Sava”. Pentru că veniturile modeste ale familiei nu i-au mai permis să urmeze cursurile liceului, din 1902, tânărul a studiat la Seminarul Central, ca bursier dobrogean, avându-i ca profesori pe basul Dimitrie Teodorescu şi pe Ion Popescu-Pasărea. Între anii 1910-1914, Ioan D. Chirescu a urmat Conservatorul din Bucureşti, profesorii fiindu-i, la dirijat coral, D. G. Kiriac, Ion Nonna Otescu şi Alfonso Castaldi, urmând în paralel Facultatea de Teologie.

„Muzica lui Chirescu trăieşte şi va trăi. Muzica sa răsună în săli de concert şi în biserici. Maestrul nu este uitat, pentru că marile spirite străbat veacurile”, spune autoarea volumului „Ioan D. Chirescu”, prof. univ. dr. Mariana Popescu.

De la Paris, la conducerea corului „Carmen”

La îndemnul lui Kiriac, în 1922, Ioan D. Chirescu a plecat la Paris, la Schola Cantorum, unde a studiat cu Vincent d’Indy şi Guy de Lioncourt. Însă, cinci ani mai târziu, Kiriac, dirijorul renumitei corale „Carmen”, grav bolnav, îi solicită fostului său student să revină de urgenţă în ţară, pentru a prelua conducerea corului „Carmen”, colaborare ce va dura până în 1950. Însă cea mai lungă colaborare a avut-o cu corul Bisericii „Domniţa Bălaşa” (1928-1976), activitate ce avea să-i stimuleze activitatea componistică în domeniul muzicii religioase. De altfel, punctul de greutate al creaţiei lui Chirescu îl constituie muzica religioasă, de la miniaturile corale religioase până la monumentalele liturghii şi concerte religioase. Totodată, el a fost printre puţinii compozitori care şi-au văzut publicată întreaga creaţie religioasă.

Tot în anul 1927, Chirescu a devenit profesor titular la Conservatorul din Bucureşti, la catedra rămasă vacantă prin încetarea din viaţă a lui D.G. Kiriac, fiind şi director al Conservatorului, între anii 1950-1955.