Pe 12 aprilie se comemorează 70 de ani de la descoperirea masacrului de la Katyn, sat situat la 20 de kilometri la vest de oraşul Smolensk din Rusia, unde au fost executaţi în masă cetăţeni polonezi, în majoritate ofiţeri, de către forţele poliţiei secrete sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În vara lui 1939, presupusele provocări ale trupelor poloneze de-a lungul graniţelor comune şi disputele polono-germane cu privire la statutul oraşului Danzig şi dreptul de liberă circulaţie între Prusia Răsăriteană şi restul Germaniei, prin aşa-numitul coridor polonez, au dus la o nouă criză. Negocierile eşuează, iar, la 23 august 1939, este semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, iar cele două mari puteri - Germania nazistă şi Uniunea Sovietică - au trecut la împărţirea Poloniei.

Pe 1 septembrie 1939, trupele germane invadează Polonia pe toată lungimea graniţei comune şi, practice, se declanşează cel de-al Doilea Război Mondial. Două săptămâni mai târziu, la 17 septembrie 1939, Uniunea Sovietică invadează estul Poloniei, eveniment care a contribuit decisiv la capitularea acestei ţări. Între 1939 şi 1941, în teritoriul polonez ocupat de sovietici, peste 1,8 milioane de polonezi au fost ucişi sau deportaţi. În 1940, autorităţile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22.000 de cetăţeni polonezi, în special ofiţeri de armată, dar şi oameni de ştiinţă, politicieni, doctori, avocaţi sau preoţi, care se aflau închişi în diferite lagăre ale poliţiei secrete NKVD.

Pe 12 aprilie 1943, germanii au anunţat descoperirea, în pădurea Katyn, a unor gropi comune unde se aflau rămăşiţele umane a câtorva mii de ofiţeri polonezi. Execuţii au mai avut loc şi la Mednoe şi Kalinin, în regiunea Tver din nord-vestul Rusiei. La Katyn erau împuşcaţi prizonierii din lagărul Kozelsk, la Tver se lichidau prizonierii din lagărul Ostaşkov, în timp ce prizonierii din lagărul Starobelsk erau ucişi în închisoarea NKVD din Harkov, în Ucraina, şi îngropaţi la Piatykhaty. Singura zi în care nu au avut loc execuţii a fost ziua de 1 mai 1940, când era serbată Ziua Muncii. Zilnic, liste cu numărul celor lichidaţi, în diferite locuri de pe teritoriul URSS, erau transmise telegrafic, la Moscova, lui Merkulov, responsabilul cu primirea, centralizarea şi prelucrarea datelor privitoare la execuţii.

Responsabilitatea NKVD în evenimentele de la Katyn a fost invocată pentru prima dată în aprilie 1943 de către o Comisie internaţională compusă din experţi din Belgia, România, Bulgaria, Finlanda, Italia, Croaţia, Olanda, Slovacia, Elveţia, Franţa şi Cehia, care a cercetat gropile comune din pădurea de lângă Smolensk. În ianuarie 1944 însă, o comisie sovietică, sub direcţia academicianului Budenko, a acuzat trupele germane de uciderea ofiţerilor polonezi. Vreme de decenii, Uniunea Sovietică a acuzat armata germană de crimele de la Katyn şi abia în aprilie 1990 fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a recunoscut responsabilitatea URSS în acest masacru comis după invazia Armatei Roşii în Polonia, la 17 septembrie 1939. Dar oficialităţile sovietice au refuzat să considere masacrul drept genocid, cum a cerut partea poloneză. Uniunea Sovietică a demarat o anchetă penală în acelaşi an, care s-a încheiat în 2004. Procurorul-şef militar a afirmat ulterior că dosarul a fost închis, deoarece s-a constat că masacrul nu poate fi considerat genocid.