România culturală a revenit la normalitate. Afirmația, aproape neverosimilă, este demonstrată de primirea impresionantă care i s-a făcut, ieri, scriitorului român de expresie franceză Matei Vișniec, la ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa de către Universitatea „Ovidius”. Imediat ce dramaturgul a intrat în Sala Senatului, publicul prezent în sală l-a aplaudat în picioare și la fel s-a întâmplat când i-a fost înmânat onorificul titlu. „Ne întâlnim astăzi cu o remarcabilă personalitate, cu un om al cuvintelor care „s-a hrănit”, cum spune chiar domnia sa, „din dezlănțuirea lumii”, navigând cu forță optimistă spre universurile construite cu rigoarea și estetica frazei. Suntem onorați de prezența scritorului Matei Vișniec, care a urcat pe scara celebrității prin vocația sa literară”, a spus, ieri, decanul Facultății de Arte a Universității „Ovidius”, conf. univ. dr. Daniela Hanțiu, care a dat citire Laudatio-ului. „Considerăm că numele dvs. înscris în galeria personalităților înnobilate cu titlul de Doctor Honoris Causa înalță cota valorică a Universității „Ovidius” din Constanța”, a mai spus conf. univ. dr. Daniela Hanțiu. PRIMUL TITLU DE DOCTOR HONORIS CAUSA, PRIMIT ÎN ROMÂNIA Vădit emoționat după înmânarea diplomei, care i-a fost oferită de către rectorul Universității „Ovidius”, prof. univ. dr. Sorin Rugină, scriitorul care, din 1987, s-a stabilit în Franța, dar nu a uitat niciodată să simtă și să scrie românește, s-a întrebat: „Este o premieră absolută în viața mea. De ce a trebuit să fie Constanța primul oraș care-mi decernează acest titlu?!”. Răspunsul a fost oferit un pic mai târziu, tot de Matei Vișniec: „În foarte multe poeme folosesc ca metaforă marea. Foarte multe dintre piesele mele se desfășoară pe malul mării. Poate mă recompensează marea, pentru că am folosit-o de atâtea ori în poemele mele, în literatura mea, ca un element magic care-ți suscită, care-ți trezește inspirația”, a spus Matei Vișniec. „NAVETIST ÎNTRE DOUĂ CULTURI” „Scriind în franceză, am avut o revelație suplimentară în ceea ce privește magia, bogăția, densitatea limbii române, iar trăind în Franța, am avut, de fapt, tot timpul un fel de distanță necesară pentru a înțelege mai bine România, cultura română. Am ajuns în Franța prea târziu ca să mă pot rupe total. La 31 de ani, dorința mea a fost să mă transform într-un fel de constructor de poduri. Într-adevăr, de vreo 27 de ani, marea mea vocație a fost aceea de a încerca să fiu un fel de navetist între cultura română și cultura franceză, între limba română și limba franceză, între două spații geografice”, a mărturisit Vișniec. El a mai spus că nu a uitat să scrie în limba română, deși scrie piese de teatru în franceză. „Nici nu cred că aș putea scrie poezie în altă limbă decât în cea română”, a mai spus Vișniec. El a mai dat și un sfat: „Ar trebui să fim mai puțin exigenți și să ne cerem locul pe care noi, românii, îl avem pe firmamentul culturii mondiale”. „CITIȚI, ÎN PRIMUL RÂND, CITIȚI!” El le-a adresat un sfat și tinerilor, în stilul lui Ernesto Sabato: „Tinerilor, dacă vreți să înțelegeți lumea, omul, citiți! Citiți literatură, citiți poezie, citiți teatru, în primul rând, citiți! Este unul dintre motivele pentru care eu continui să scriu”. Matei Vișniec a dat și o definiție a scriitorului: „Un scriitor își luminează drumul prin arderea sa interioară. De fapt, aceasta este misiunea unui scriitor: a provoca un fel de flacără cu care să-ți luminezi drumul ca să înaintezi. Nu am scris niciodată pentru mine, ci pentru alții, de la vârsta de 11-12 ani. Mă consider un fel de mesager”. „Acest titlu mă obligă și mai mult, pentru că, la 58 de ani, încep să am alt raport cu timpul și „șantierele” pe care le am deschise în acest moment - piese, romane în două limbi - îmi cer parcă mai multă energie și mai multă economie în ceea ce privește timpul. E un semn că poate am ajuns la maturitate și îmi dă enormă energie pentru timpul pe care îl mai am de dedicat literaturii”, a conchis Vișniec. „CAII LA FEREASTRĂ”, ÎN GALOP PRIN TIMP Seara, Matei Vișniec a urmărit spectacolul care l-a determinat să plece din țară, să ia calea exilului spre Franța, deoarece fusese interzisă în țară cu o zi înainte de premieră. Este vorba despre „Caii la fereastră”, care s-a jucat, ieri, pe scena Aulei Magna, în interpretarea studenților și masteranzilor de la Facultatea de Arte, coordonați de regizorul conf. univ. dr. Gavril Borodan. „Mă enervau cuvintele mari pe care eram obligați să le folosim atunci: patrie, patriotism, datorie. Toate aceste cuvinte sunau în mintea mea din ce în ce mai monstruos. Am vrut să-mi bat joc, să demolez marile idei care ne manipulează”, a spus Matei Vișniec referitor la sursa de inspirație a piesei. Aceste evenimente au fost incluse în cadrul conferinţei internaţionale „Literatura, teatrul şi filmul, în onoarea dramaturgului Matei Vişniec”, organizată de Facultăţile de Artă şi Litere, prin Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Profesională „Studiile Româneşti în context internaţional” (STUR).