Născut la Băileşti, în dimineaţa zilei de 7 aprilie 1931, Amza Pellea avea să ne părăsească mult prea devreme, atins de o boală necruţătoare, la 52 de ani, într-o zi de decembrie mohorât (12) a anului 1983. Vestea i-a şocat pe nenumăraţii lui admiratori, ca şi pe colegi. Părea nemuritor, vesel şi energic, de o robusteţe indeclinabilă.

Devenise de neimaginat un Revelion fără glumele lui Nea Mărin, cu Veta şi Sucă. Ultimul rol pe scenă fusese Muromski din spectacolul „Procesul”, iar în film jucase în ecranizarea romanului „Intrusul” de Marin Preda, devenită „Imposibila iubire” (regia - Constantin Vaeni), personajul inginerului Dan, sfătuitorul lui Călin Surupăceanu.

Jucase la teatrul radiofonic şi la televiziune, semnase articole în publicaţiile culturale (un serial în revista „Ramuri”, de pildă), îşi editase textele umoristice şi semnase chiar şi scenarii, în colaborare. Era unul dintre puţinii noştri actori de film despre care s-ar putea afirma că deţine şi funcţia auctorială, alături de regizor. Un film cu Amza Pellea era, indiscutabil, şi un film „de” Amza Pellea. Ce ar fi fost „Nea Mărin miliardar” fără povestea, ca şi fără întruchiparea personajului titular, calităţi întrunite de una şi aceeaşi personalitate artistică - Amza Pellea. Cum ar fi arătat „Mihai Viteazul” sau „Dacii” dacă rolurile lui Mihai şi Decebal nu ar fi aparţinut aceluiaşi Amza?

Debutase în teatru, chiar în Bănie, unde poposise cu întreaga generaţie de aur, alături de Silvia Popovici, Constantin Rauţki, Ion Marinescu, Aristide Teică, trecuţi deja şi ei în lumea umbrelor. Din aceeaşi echipă făceau parte Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Dumitru Rucăreanu. Peste ani, avea să devină directorul Teatrului Naţional din Craiova, unde îşi şi începuse cariera.

Prezenţa lui scenică, precum şi în faţa microfonului ori interpretând roluri pe marele sau micul ecran, nu lăsa pe nimeni indiferent. Electriza atmosfera şi în viaţa reală, oriunde s-ar fi aflat. Puţini actori mai au astăzi un asemenea har. Poate doar Florin Piersic.

Ce ar fi însemnat să-l avem şi acum printre noi pe acest patriarh al umorului românesc, un artist plurivalent, capabil să interpreteze tragismul, ca şi bucuria de a fi? O linie importantă a artei lui ţine de caracterul popular al umorului. O alta, însă, ne duce în lumea umiliţilor şi năpăstuiţilor vieţii, din care el însuşi se trăgea: de la Ipu („Moartea lui Ipu”), la Manlache Pleşa („Osânda”) şi inginerul Petrescu („Puterea şi Adevărul”).

În cursul zilei de astăzi, legendarul actor Amza Pellea va primi postum o stea pe Walk of Fame - spaţiul bucureştean dedicat marilor valori ale filmului şi scenei româneşti. (va urma)