Cu mai bine de o oră înainte de miezul zilei de miercuri, Aula Magna „Adrian Rădulescu” a Universității „Ovidius” era arhiplină. Profesori și studenți de la toate specializările (cei din urmă au stat mai mult în picioare sau pe trepte) și oameni de cultură ai Constanței s-au reunit, în același spațiu, atrași de promisiunea de a-l vedea și a-l asculta pe Andrei Pleșu, invitat la Constanța ca să primească titlul de Doctor Honoris Causa și să conferențieze despre... prostie.

„VĂ SPUN CU TOATĂ SINCERITATEA CĂ MĂ SOCOTESC UN LENEȘ” Într-o sală arhiplină, forfotind de lume, ceremonia a început cu jumătate de oră mai târziu. Dar a meritat așteptarea, deoarece, imediat ce a luat cuvântul, Pleșu a răsfățat auditoriul în stilul său inconfundabil. După citirea laudatio-ului de către decanul Facultății de Litere, conf. univ. dr. Cristina Tamaș, și după ce rectorul Universității, prof. univ. dr. Sorin Rugină, i-a înmânat înaltul titlu academic și medalia jubiliară „Ovidius”, dr. Andrei Pleșu a luat cuvântul. „Am auzit un inventar mai mult decât flatant al activității mele. Eu vă spun cu toată sinceritatea că mă socotesc un leneș. De câte ori aud câte aș fi făcut, sunt primul care sunt, sincer, stupefiat”, a spus omul de cultură.

„M-AM FORMAT ÎNTR-UN PEISAJ DOMINAT DE PRESTIGIUL ȘI IMPREVIZIBILUL APELOR, ÎNTRE DUNĂRE ȘI MARE” „A trebuit să capăt, prin generozitatea colegilor de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, un titlu măgulitor, de onorabilitate academică, o distincție neașteptată, dar cu atât mai emoționantă, ca să realizez câte lucruri mă leagă de sud-estul românesc. Încă elev, am petrecut lungi perioade de vacanță de-a lungul Dunării Inferioare, alături de tatăl meu, pentru mai multă vreme chirurg la Tulcea. M-am format, cu alte cuvinte, într-un peisaj dominat de prestigiul și imprevizibilul apelor, între Dunăre și Mare, între labirintul Deltei și monumentalitatea litoralului tomitan. Student în istoria artei, am făcut primele exerciții de explorare arheologică la Capidava, Histria, Adamclisi și Basarabi. Până și primele euforii bahice pe care mi le amintesc sunt legate de vinuri dobrogene: de Murfatlar, Sarica Niculițel sau Istria-Babadag. Am crescut într-o atmosferă în care nimic nu era mai firesc decât să percepi simultan striurile unei diversități perfect corente: români, turci, tătari, lipoveni”, a mai spus Pleșu. Cel mai nou membru al corpului academic ovidian a conchis: „Mă simt recuperat de ai mei, mă simt ca acasă”. El a menționat încă un lucru care îl leagă de Constanța: faptul că a fost coleg, încă din anul I de facultate (Istoria Artei), cu directorul Muzeului de Artă Constanța, dr. Doina Păuleanu.

Apoi, în 40 de minute, Andrei Pleșu a făcut „Câteva reflecții asupra prostiei”, citând din Einstein. „Einstein a spus că două lucruri sunt infinite pe lume: Universul și prostia. Dar de Univers nu era sigur”. A continuat „pedant” cu terminologia cuvântului „prostie” și a cuvintelor din aceeași familie semantică.

A prezentat și câteva caracteristici ale prostului: „Prostul știe, e sigur, nu are dubii. (...) Prostul nu poate fi contrazis. Are convingeri de beton. El este foarte serios, solemn, profund, statuar, insensibil. Pe lângă faptul că prostul e știutor și serios, el e și sfătos: are soluții”.

Citește și:

Andrei Pleșu conferențiază la Constanța despre... prostie

Andrei Pleșu, Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius”