La început de an 2012, sistemul sanitar din România a ajuns să atingă orice limită, să scurt-circuiteze orice noţiune de respect sau bun simţ faţă de un pacient aflat în fază terminală. Tratamentul pe care Guvernul îl aplică acestor „viermi” care au curajul să-şi spună păsurile este unul de extrem de dureros, de chinuitor: dispariţia morfinei de pe piaţă sau lipsa unei file de buget pentru ceea ce înseamnă „supravieţuirea” oncologiei. Semnalele de disperare din partea bolnavilor încep să „bombardeze” asociaţiile care îi ocrotesc, care îi sprijină, îi ajută, îi încurajează să treacă peste boli pentru care medicina modernă nu a găsit niciun leac de vindecare. Semnale de disperare trag şi managerii de spitale, dar şi medicii oncologi, total neputincioşi în faţa unui sistem pe care nimeni nu-l mai înţelege, în faţa unui sistem, în mod evident, scăpat de sub control, a unui sistem care dovedeşte tot mai clar batjocura faţă de pacienţii care nu prea mai au nimic de spus. „Tăcerea” este tot ceea ce poate actualul ministru al Sănătăţii, Ladislau Ritli, să... facă. Culmea este că actualul ministru este onco-pediatru şi a „cochetat” mult şi bine cu statutul de membru al comisiei de oncologie. Degeaba însă, suferinţele pacienţilor fără scăpare par să nu-l fi impresionat cu nimic pe cel care conduce un sistem extrem de important într-o societate a UE. Pacienţii, dintre care unii au plătit o viaţă la fondul de sănătate, au ajuns la disperare, urlând de „durere”, ca să fie... eutanasiaţi! Pare cât se poate de incredibil ca într-o ţară membră a UE bolnavii să ajungă să ţipe de durere, la propriu.

„VREAU EUTANASIEREA! NU VREAU SĂ MOR ÎN CHINURI!” Vă prezentăm povestea incredibilă a unui bolnav de cancer din România, preşedinte al unei asociaţii pentru bolnavii de cancer. Corina Alexandru este numele pacientei, totodată preşedinte al Asociaţiei „Oncologic Rom” din Constanţa. De ani buni duce în spate povara unui cancer dur, care toacă încet-încet tot organismul. Femeia a rămas încremenită când a constatat că nu va mai avea cu ce să-şi aline suferinţa în cumplita maladie, că nimeni nu mai pune preţ pe boli care nu iartă! „Suntem abandonaţi, suntem nişte nimeni în faţa actualilor guvernanţi. Suntem lăsaţi să murim în chinuri groaznice. Nu vreau asta, nu vreau sub nicio formă să mor aşa. Vreau să fiu eutanasiată, aşa cum sunt eutanasiaţi câinii grav bolnavi. Este dreptul nostru şi vreau să ne fie respectat. Vreau eutanasierea! Nu vreau să mor în chinuri! Măcar cu atât să ne ajute Guvernul!”, este declaraţia şocantă a unui român care a plătit o viaţă toate dările către stat. Corina Alexandru a fost o luptătoare ani la rând, a încercat să mute „munţii din loc” prin înfiinţarea asociaţiei, a sperat să schimbe mentalitatea faţă de pacienţii care sunt condamnaţi la suferinţă, după care, la moarte. Acum, după ani şi ani, a declarat că a obosit, că nu mai poate să lupte în condiţiile în care nimeni nu dă doi bani. S-a săturat de guvernanţii care ignoră orice cerinţă a celor aflaţi cu adevărat în suferinţă.

BOLNAVII DE CANCER DIN ROMÂNIA - O CATEGORIE CARE, ASTĂZI, PARE A FI O ADEVĂRATĂ POVARĂ PENTRU „ERA BĂSESCIANĂ”

„Este clar că vor să murim. Să ne omoare mai devreme, să nu apucăm să cunoaştem boala în forma ei finală, extrem de dureroasă”, a adăugat Corina Alexandru. Aşa că ea va cere ministrului Sănătăţii, Ladislau Ritli, eutanasierea.

ÎNGROZIT DE „INDOLENŢA ŞI NESIMŢIREA” GUVERNULUI Preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABC), Cezar Irimia, a declarat pentru ziarul „Telegraf” că este şocat unde s-a ajuns, de „indolenţa şi nesimţirea” actualului Guvern care, cu bună ştiinţă, este mut la disperatele cazuri din Sănătatea anului 2012. „S-a ajuns în situaţia să ne moară bebeluşii arşi în maternităţi, s-a ajuns ca bolnavii asiguraţi să îşi plătească totul. Niciodată nu am crezut să se va ajunge aici. Am avut încredere în Băsescu, l-am votat, şi ce a făcut el? Ce s-a ales din Sănătate, din România?”, întreabă Cezar Irimia, revoltat de faptul că şeful statului nu face nimic pentru poporul care l-a ales. Preşedintele FABC a cerut public ministrului Sănătăţii să intervină rapid, să iasă public şi să dea soluţii, să găsească o cale de rezolvare în această gravă problemă. Rezultatul? „O indolenţă fără margini!”. „Am încredere că mass-media va relata exact tot ceea ce se întâmplă în România de azi. Mass-media este singura care poate ajuta sistemul de Sănătate prin scoaterea la iveală a tuturor stărilor de fapt, a tragediilor ce pot apărea”, a declarat pentru „Telegraf” Cezar Irimia. În ce priveşte absenţa morfinei de pe piaţa din România, el spune că singurul înlocuitor pe care actualii guvernanţi îl oferă, după cum lasă impresia, este „existenţa locului de veci din cimitire”. „Asta e terapia pe care o oferă Guvernul: este o terapie a durerii fără margini”, spune, indignat, preşedintele FABC. La fel de indignat s-a arătat oficialul şi faţă de o altă soluţie a guvernanţilor, aceea de a alunga din ţară bolnavii. Problema este că nu toţi pot pleca aşa cum fac guvernanţii, care au învăţat deja drumul către spitalele din Austria.

PREŞEDINTELE FABC, CEZAR IRIMIA: „UNDE SUNT BANII NOŞTRI? AM CONTRIBUIT O VIAŢĂ LA SĂNĂTATE... SUNTEM ASIGURAŢI! CE PRIMIM ÎN SCHIMB?”

„SISTEM IDIOT”... Managerul celei mai mari unităţi sanitare din judeţul nostru - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa , dr. Dan Căpăţână, critică dur, la rândul său, „sistemul idiot” din Sănătate care este „îndopat” pe gât bolnavilor, şi aşa victime ale unei boli incurabile. Programul naţional de oncologie se confruntă cu grave probleme. „Alocarea banilor s-a făcut cu mare întârziere, fila de buget a venit săptămâna trecută, deşi ar fi trebuit să vină la finele lunii decembrie, pentru a putea organiza din timp licitaţiile pentru procurarea celor necesare în tratarea bolnavilor de cancer”, a declarat dr. Căpăţână. Oficialul a anunţat că, pentru o parte a bolnavilor, unele medicamente s-au terminat.

STRIGĂTOR LA CER: PENTRU BOLNAVII DE CANCER DIN ROMÂNIA S-A AJUNS SĂ SE IA MEDICAMENTE PE DATORIE, ÎN CELE MAI FERICITE CAZURI. CUM FILA DE BUGET A AJUNS CU MARE ÎNTÂRZIERE, MANAGERII DE SPITALE SE ÎMPRUMUTĂ CA PE VREMURI..., APELÂND CHIAR ŞI LA ILEGALITĂŢI

„MĂ OBLIGĂ STATUL SĂ DEVIN FARMACIE DE CARTIER!” „Nu avem ce face şi vom lua cu împrumut medicamente de la unele firme cu care colaborăm. Dacă vor câştiga licitaţia, procedura va fi mai simplă, iar dacă nu, vom lua medicamentele de la firma care câştigă şi le vom înapoia firmei care ne-a ajutat. Aşa am ajuns... Nu putem să lăsăm bolnavii să moară”, susţine managerul SCJU. Dr. Căpăţână este indignat de felul în care sistemul a abordat alocarea medicamentelor oncologice printr-un spital de urgenţă. „Acest lucru trebuia să se facă prin farmacii. Altfel poate erau gestionate treburile. Nu înţeleg de ce eu, ca spital de urgenţă, să distribui, gratis, aceste medicamente. Ar putea fi date foarte uşor prin farmacii. Nu e normal ce se întâmplă. Dar ce mai e normal în ţara asta?”, spune managerul. El susţine că în acest fel nu se face niciun fel de economie şi că totul „e praf în ochi”. „Frauda se urmăreşte pe traseu, nu aşa. Există instituţii abilitate care să verifice, cum e Garda Financiară... Mă obligă statul să devin o farmacie de cartier!”, spune, nemulţumit, managerul SCJU.

ABERAŢII CARE LASĂ, PE ORICINE, PERPLEX Tot managerul SCJU face cunoscută o altă aberaţie de neimaginat a guvernului portocaliu. Faptul că plăţile către distribuitorii de medicamente se fac cu mari întârzieri, chiar şi de 200 de zile, nu face altceva decât să aibă efecte negative asupra pacienţilor din România. Este vorba, mai exact, despre pauzele mari între aprovizionările cu medicamente. Şi asta nu e tot. În România nu se mai găseşte pe piaţă, deja de ceva luni, medicamentul metrotexan, recomandat în tratamentul leucemiilor. „Nu se mai fabrică produsul, însă problema este că el a rămas în acele ghiduri terapeutice fără de care nu se pot acorda tratamentele bolnavilor. Deci medicii sunt obligaţi să-l prescrie (!?), potrivit ghidurilor terapeutice, ghiduri pe care cineva, însă, a uitat să le actualizeze”, explică dr. Căpăţână. Culmea este că sunt medicamente de generaţie nouă, însă medicii nu au voie, potrivit legii, să le prescrie. Aşa că oamenii aleargă disperaţi pe unde apucă să procure pastilele prescrise. „Îl iau de prin Bulgaria, acolo mai existând unele farmacii care încă îl mai au în stocuri. Problema este să aibă mare grijă, întrucât au mai existat situaţii când sub ambalaje era de fapt cretă”, atrage atenţia managerul. Deocamdată, spune dr. Căpăţână, mai există în stocul farmaciei SCJU morfină şi alte produse pentru tratamente specifice în oncologie, însă stocul este limitat. În restul ţării se practică împrumutul între spitale, însă managerul a declarat că nu va putea să facă acest gest întrucât şi în Constanţa există pacienţi în suferinţă. „Vom ajuta, dacă va fi cazul, alte spitale din judeţ”, a declarat managerul SCJU. Şi şeful clinicii de Oncologie din cadrul SCJU, dr. Dana Pleş, a declarat că, până acum, nu a avut sesizări din partea bolnavilor că nu-şi găsesc unele medicamente. Ea se roagă să nu se întâmple însă aşa ceva, întrucât suferinţa pacienţilor diagnosticaţi cu cancer este una de nedescris...

Românii sunt obligaţi să aducă în ţară medicamente, poate în mod ilegal, însă nu le pasă, caută orice soluţie, în mod disperat, pentru a se trata, pentru a-şi prelungi vieţile. Vor să trăiască, câte zile mai au, decent. Preşedintele FABC din România a dat exemplul medicamentului cosmegen, absolut necesar în tratamentulul copiilor cu non-Hodgkin. „De ani nu se mai găseşte în România. Este poate adus ilegal, însă nu se poate să laşi un copil fără medicamente vitale. Necesarul României pentru acest medicament pentru copii este de doar cinci mii de euro. Oare este o sumă atât de mare? Ce lefuri au ei, guvernanţii?...” întreabă Cezar Irimia.