Seara de vineri, a şasea de pe agenda Festivalului Internaţional al Muzicii şi Dansului, ajuns la a 41-a ediţie, va dăinui multă vreme în memoria afectivă a publicului constănţean. Motivul: nu de puţine ori se întâmplă ca la o distanţă de câteva minute, două lumi şi culturi atât de diferite, precum cea din Ţara Soarelui Răsare şi cea autohtonă, să se prezinte pe aceeaşi scenă - a Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, folosindu-se de aceleaşi mijloace expresive: muzica şi dansul.

„LEGENDA TINEREI HANAKO” Tulburătoarea poveste a tinerei Hanako, transpusă scenic de Itohisa Wakayaghi - o apariţie insolită, desprinsă parcă de pe stampele japoneze -, cântecele tradiţionale din Ţara Soarelui Răsare, interpretate de soprana Akiko Hayakawa, acompaniata de pianista Silvia Ţigmeanu, au transpus publicul într-o lume aflată la graniţă dintre vis şi realitate, o lume de basm. „Legenda tinerei Hanako” a oferit posibilitatea publicului tomitan să întrezărească, pentru aproape o oră, „sufletul” lumii japoneze. Momentul artistic cu genericul „Sufletul lumilor -Legenda tinerei Hanako” a fost realizat sub înaltul patronaj al Ambasadei Japoniei la Bucureşti.
„ENESCIANA” În cea de-a doua parte a serii, registrul s-a schimbat odată cu baletul neoclasic „Enesciana”. Călăuziţi de muzica lui George Enescu - Rapsodia a IV-a, sub îndrumarea coregrafică a lui Horaţiu Cherecheş, care a urcat pe scenă şi ca solist, balerinii tomitani au transpus publicul într-o altă lume, una în continuă mişcare, alertă, cu mişcări complexe şi dinamice. Scena a fost inundată de lumină. De altfel, spectacolul a fost foarte bine pus în vedere de lumina colorată care a ajutat foarte mult la scenografie, trecerea de la o mişcare la alta, de la un tablou la altul realizându-se cu ajutorul acestor efecte speciale: costumele simple ale balerinilor fiind când de un verde electric, când de un alb strălucitor, fie împrumutând culoarea purpurei sau a chihlimbarului. Mai mult, prin „Enesciana”, coregraful Horaţiu Cherecheş le-a dat posibilitatea tuturor celor de pe scenă să-şi valorifice calităţile solistice.
„Nu mi-a fost greu să realizez acest spectacol, deoarece am lucrat cu cei mai buni balerini ai teatrului, foarte dedicaţi acestei arte, foarte înţelegători, foarte răbdători, adevăraţi profesionişti cu care e o mare plăcere să colaborez. Echipa cu care am plecat la drum în acest balet neoclasic s-a întregit, deoarece avem foarte mulţi străini: italieni, japonezi şi chiar o grecoaică. Am făcut un spectacol cu 26 de dansatori, într-un timp record, aproximativ două-trei săptămâni. Am avut chiar şi zile când am început să lucrăm la 9 dimineaţa şi am terminat la 9 seară”, a spus coregraful şi prim-solistul Horaţiu Cherecheş