Cancerul nu este rezultatul hazardului, avertizează sociologul Annie Thébaud-Mony într-un articol publicat în cotidianul francez „Le Monde“, în contextul în care, în primele zile ale anului 2015, presa a difuzat mesajul potrivit căruia cancerul ar fi în mod esențial rezultatul întâmplării. Conform sociologului, acel mesaj a fost un cadou neașteptat pentru industriașii din sfera azbestului, chimiei, pesticidelor, din domeniul nuclear, al petrolului, pentru care acea descoperire științifică ar trebui să pună capăt oricărei controverse privind rolul riscurilor industriale în apariția cancerului.

Originea acelei pseudo-descoperiri este un articol apărut în prestigioasa revistă „Science“, în 2 ianuarie, care prezenta rezultatele unei anumite corelații statistice (Christian Tomasetti și Bert Vogelstein, ”Variation in cancer risk among tissues can be explained by the number of stem cell divisions”, www.sciencemag.org, 2 ianuarie). Pornind de la constatarea unei diferențe de frecvență a cancerelor în funcție de organe (plămân, colon, creier etc.) - excluzându-le pe cele care sunt în prezent în creștere vertiginoasă (sân și prostată) -, Christian Tomasetti și Bert Vogelstein lansează ipoteza că aceste variații s-ar explica prin modalități diferite de divizare a celulelor în cadrul acestor organe. Ei iau în considerare ceea ce biologii numesc celule stem, care au capacitatea de se autoreînnoi, de a se diferenția în alte tipuri de celule și de a prolifera în cultură. Ei stabilesc apoi o corelație statistică între numărul total de diviziuni celulare al acestui tip de celulă pe durata medie de viață în cazul populației americane și riscul mediu de apariție a cancerului la un organ sau altul în SUA. Semnificativă din punct de vedere statistic, corelația este interpretată ca validând ipoteza potrivit căreia cancerul ar apărea - în mod esențial - ca urmare a unei sinistre loterii celulare. De vină ar fi, de fapt, lipsa de noroc. Acest raționament simplist duce cu gândul la alte corelații care ar fi putut sta la baza unor ipoteze tot atât de fanteziste.

AVERTIZARE!

Pentru a-i avertiza pe studenții EHESS (Ecole des hautes études en sciences sociales) cu privire la riscurile interpretării pripite în materie de statistică, Joseph Klatzmann, fost administrator în cadrul Insee, fost profesor de economie rurală la Institutul Național de Agronomie Paris-Grignon, director de studii la EHESS, cita frecvent exemplul următor (Joseph Klatzmann ”Attention Statistiques! Comment en déjouer les pieges”, La Découverte, 1985, ultima reeditare, 1996): Între anii 1950 și 1990, curba reprezentând creșterea utilizării frigiderelor a fost perfect paralelă cu cea a epidemiei de cancer. Să fie utilizarea frigiderului cea care cauzează cancerul? În mod evident, o astfel de interpretare ar stârni zâmbete dacă nu ar reflecta ceea ce autorii articolului din revista „Science“ și-au permis să facă, și anume trecerea de la o corelație la afirmarea unei cauzalități. Cel puțin trei unghiuri moarte ale demonstrației lor o discreditează complet. În primul rând, ei omit să se refere în modelul lor la faptul că celula stem nu se transformă în mod spontan în celulă canceroasă. Ea se transformă sub efectul unor mutații care, la rândul lor, sunt produse de agenți cancerigeni externi. Regăsim aici rolul azbestului, al radiațiilor ionizante, al gazelor de eșapament emise de motoare diesel, al pesticidelor și al altor substanțe toxice cunoscute de mult timp pentru proprietățile lor cancerigene (fără a mai vorbi despre cele a căror toxicitate nu a fost testată). Al doilea unghi mort privește incidența globală a cancerului în rândul populației generale, și anume inegalitățile față de boală. În ceea ce privește situația din Franța (care nu este în mod fundamental diferită de cea a populației americane), riscul de a muri de cancer (și chiar înainte de 65 de ani) este de zece ori mai mare în cazul unui muncitor decât în cazul unui funcționar superior. Cu excepția cazului în care s-ar considera că muncitorii au celule stem complet deosebite - ceea ce ar semăna cu o formă de eugenism (teorie socială care susține îmbunătățirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție) -, este absolut necesar să se ia în considerare, pentru a înțelege această inegalitate, diferența extrem de semnificativă de expunere la elemente cancerigene profesionale, pusă în evidență de o anchetă a Ministerului Muncii. Al treilea unghi mort este neluarea în calcul de către Christian Tomasetti și Bert Vogelstein a cunoștințelor dobândite de multă vreme cu privire la caracteristicile fundamentale ale cancerului, prin lucrări din numeroase discipline științifice, altele decât epidemiologia.

INTERESE?

De menționat că studiul publicat în revista „Science“ a fost sponsorizat de fundații private. Faptul că statistica în privința cancerului se înscrie, încă o dată, în această sistematică punere la îndoială a efectelor mortale ale riscurilor industriale nu este de mirare. Îngrijorătoare sunt însă repercusiunea mediatică a unui astfel de articol și efectele sale asupra opiniei publice, în contextul în care epidemia de cancer a luat proporții catastrofale în Franța și pe plan mondial. Între 1984 și 2012, numărul anual de noi cazuri a crescut, în Franța, de la 150.000 la 355.000. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), circa 15 milioane de decese sunt cauzate anual de cancer pe plan mondial, adică aproape un deces la două secunde. În plus, aceste cifre nu reflectă ceea ce se petrece în țările în care o bună parte a populației nu are acces la diagnosticarea cancerului. Or, cancerul se poate evita, cu condiția eradicării elementelor cancerigene din mediul de lucru, din mediul înconjurător și din consum. Totuși, în sfera epidemiologiei, unii cercetători continuă să elaboreze modele statistice lipsite de sens în raport cu realitatea dramatică a cancerului. Instrumentul matematic utilizat pentru a semăna această incertitudine face ca demersul să pară riguros și obiectiv. Acest lucru face aproape imposibil schimbul de opinii și discuția între muncitori și cetățeni, pe de o parte, victime ale cancerelor asociate expunerii la substanțele toxice și, pe de altă parte, oamenii de știință care jonglează cu cifrele, abstracte și anonime, ale unor cazuri de cancer. Astfel, unii specialiști servesc cauza industriașilor, întărind, prin lucrări științifice publicate, incertitudinea privind legăturile dintre substanțele toxice și cancer. Annie Thébaud-Mony este sociolog, director de cercetări onorific la Institutul național de sănătate și cercetare medicală, cercetător asociat în cadrul Grupului de interes științific privind cancerele de origine profesională.