Telescopul Spațial Hubble, aflat pe orbita terestră din 1990, a realizat, în acești 25 de ani, unele dintre cele mai spectaculoase fotografii ale cosmosului, care au schimbat fundamental înțelegerea științifică a Universului. În fiecare an, pentru a marca succesul misiunii telescopului Hubble, NASA și Agenția Spațială Europeană (ESA) aleg câte o fotografie emblematică dintre instantaneele în timp și spațiu surprinse de Hubble. Dintre fotografiile realizate de Hubble în cursul anului trecut, NASA și ESA au ales imaginea masivului roi de galaxii Abell 2744, o fotografie de profunzime unică, în care pot fi văzute unele dintre cele mai tinere galaxii observate vreodată.

            Abell 2744, localizată în constelația Sculptorul, apare în prim-planul imaginii. Acest roi este format din câteva sute de galaxii, iar fotografia le prezintă așa cum arătau în urmă cu 3,5 miliarde de ani. Imensa amprentă gravitațională exercitată de roiul galactic Abell 2744 se comportă ca o lentilă gravitațională ce deformează spațiul și reușește să mărească strălucirea a aproximativ 3.000 de galaxii mai îndepărtate, aflate în fundal. Aceste galaxii mai îndepărtate se arată privitorului așa cum erau acum 12 miliarde de ani, în perioada de tinerețe a Universului, la aproximativ 1,75 milioane de ani după Big Bang. 

            Fotografia reprezentativă pentru anul 2013 este cea a nebuloasei Barnard 33 (Capul de cal), o apariție fantomatică a unei nebuloase întunecate, fotografiată în spectrul infraroșu, din constelația Orion. Greu de observat în spectrul vizibil al luminii, această nebuloasă apare în întreaga ei splendoare eterală în spectrul infraroșu. Pentru 2012, NASA și ESA au ales fotografia nebuloasei planetare NGC 5189. Structura complexă a acestei nebuloase sugerează privitorului un ornament pentru pomul de Crăciun, pus în evidență de o panglică festivă strălucitoare. Interesant în ceea ce privește această fotografie este că reprezintă o privire spre viitorul sistemului nostru solar.

            Nebuloasele planetare reprezintă ultima perioadă din viața unei stele de dimensiuni medii, așa cum este Soarele. După ce și-a consumat întregul combustibil din nucleu, steaua muribundă expulzează o mare parte din straturile sale de suprafață. Acest material se încălzește foarte mult, din cauza radiației stelare, și strălucește puternic, dând naștere unor nori de gaze cosmice cu structuri complexe. Acești nori strălucesc și sunt neuniformi, pentru că masa de materie este ejectată în mod inegal de către stea, atât ca timp, cât și ca direcție de propagare. Peste câteva miliarde de ani, atunci când Soarele va intra în ultima perioadă a vieții sale, sistemul nostru solar ar putea să devină o astfel de nebuloasă. 

            Fotografia reprezentativă aleasă pentru anul 2011 este cea a duetului galactic Arp 273. Cea mai mare dintre cele două galaxii spiralate ce formează Arp 273 este UGC 1810. Discul galactic al lui UGC 1810 este distorsionat sub forma unei flori de trandafir, de forțele mareice exercitate de galaxia companion aflată dedesubtul său, UGC 1813. Zonele albastru-strălucitoare din fotografie sunt reprezentate de lumina combinată emisă de roiuri de stele extrem de tinere și fierbinți, care strălucesc puternic în spectrul ultraviolet al luminii. Galaxia mai mică prezintă semne ale existenței unui proces foarte activ de formare de noi stele în zona sa centrală, proces declanșat, probabil, de interacțiunea cu galaxia companion. 

            Anul 2010 a fost cel al nebuloasei Carina, cunoscută și drept Eta Carinae Nebula sau NGC 3372, o nebuloasă mare și strălucitoare în care se află mai multe roiuri de stele care interacționează, printre care și roiul Trumpler 14, una dintre cele mai tinere aglomerări de stele cunoscute, având o vârstă estimată la ”doar” jumătate de milion de ani. Această nebuloasă se află la o distanță de 6.500 - 10.000 de ani lumină de Pământ, în constelația Carina.

            Telescopul spațial Hubble, botezat după numele astronomului american Edwin Hubble, cel care a demonstrat existența în Univers și a altor galaxii în afară de Calea Lactee, este poziționat în afara atmosferei terestre, ceea ce îi conferă avantaje semnificative față de telescoapele terestre. Astfel, fotografiile obținute de telescopul Hubble nu sunt perturbate de turbulențe atmosferice. În plus, Hubble poate fotografia în spectrul ultraviolet al luminii, ale cărui lungimi de undă sunt în mod normal puternic atenuate de către stratul de ozon al Pământului. De la lansarea lui în 1990, acest telescop a devenit unul dintre cele mai importante instrumente din istoria astronomiei. Prin intermediul său, astronomii au făcut numeroase observații ce au dus la importante descoperiri în astrofizică.