Dietele care promit să dezvăluie secretul scăderii în greutate nu sunt o modă recentă. Oamenii au fost în mod constant preocupaţi de greutatea lor şi de impresia pe care o fac şi de multe ori nu s-au dat în lături să încerce metode dintre cele mai originale. De la paraziţii intestinali şi până la injecţiile cu hormoni, iată o privire retrospectivă asupra istoriei metodelor de slăbit ce dezvăluie cele mai stranii practici pentru obţinerea siluetei.

Pe la 1820 era foarte populară dieta cu oţet şi apă. Lordul Byron, celebrul poet britanic, avea o tendinţă de a se îngrăşa, motiv pentru care a adoptat un regim alimentar ieşit din comun. Obişnuia să consume doar apă, oţet, biscuiţi şi ouă fierte, metodă prin care a reuşit să slăbească în jur de 30 de kilograme. Notorietatea sa a făcut ca obiceiurile alimentare pe care le-a adoptat să devină la modă, fiind preluate de tinere din toată ţara.

Pe la 1900 se purtau mestecatul şi scuipatul. Cunoscută şi ca dieta masticaţiei, aceasta constă în mestecarea alimentelor pentru o perioadă îndelungată, fără a le înghiţi însă. Această metodă a fost inventată de Horace Fletcher, care propunea ca oamenii să mestece de câte o sută de ori, după care să scuipe alimentele, hrănindu-se, astfel, fără să ia în greutate. Deşi mestecatul pe îndelete este recomandat, dieta masticaţiei nu este tocmai eficientă şi nu este deloc sănătoasă.

În 1925 a apărut fumatul. Înainte ca riscurile de sănătate la care se expun fumătorii să fie cunoscute, ţigările erau chiar recomandate ca remedii în cazul anumitor afecţiuni. La începutul secolului trecut, compania Lucky Strike a lansat o campanie publicitară prin care îndemna doamnele să fumeze atunci când le era poftă de dulciuri, menţinându-şi astfel silueta. ”Nicotina reduce, într-adevăr, apetitul şi, uneori, persoanele care renunţă la fumat iau în greutate”, afirmă Sioned Quirke, purtător de cuvânt al British Dietetic Association. Această metodă de a ţine greutatea sub control nu este, în nicun caz, indicată.

Cinci ani mai târziu se purta dieta cu grepfruit, ce recomandă consumarea unor mari cantităţi de astfel de fructe, cel puţin un grepfruit la fiecare masă. Pe atunci se credea că aceste citrice conţin o enzimă care contribuie la arderea grăsimilor. Quirke spune că, deşi fructele şi legumele sunt recomandate în cadrul curelor de slăbire, grepfrutul nu are niciun fel de calităţi miraculoase. În 1940 se indica supa de varză. Această metodă de slăbit are o singură regulă: cei care o urmează pot mânca oricâtă supă de varză doresc, dar nu au voie să consume alte calorii. Sioned Quirke afirmă că, deşi ar putea funcţiona pe termen scurt, această dietă nu este deloc sănătoasă. Ţinută mai mult de o săptămână, ea poate conduce la deficienţe nutriţionale serioase. Chiar dacă vrem să pierdem în greutate sau nu, este recomandat să urmăm o dietă echilibrată.

Din 1950 a apărut dieta cu tenii. Una dintre cele mai controversate metode de slăbit din istorie, această dietă constă în infectarea intenţionată cu parazitul intestinal, fie prin înghiţirea ouălor de tenie, fie prin înghiţirea unui vierme viu. Odată ajuns în organism, parazitul se hrăneşte cu substanţele nutritive din corp, ajungând să crească până la mai mulţi metri lungime. Se spune că solista Maria Callas a slăbit aproape 30 de kilograme folosind metoda respectivă. Această soluţie de a pierde în greutate este deosebit de periculoasă, din cauza complicaţiilor care pot apărea. Teniile pot roade pereţii intestinelor şi pot cauza chisturi, inclusiv în ochi şi în creier, sau chiar moartea.

În 1970 făcea ravagii metoda „Frumoasa din pădurea adormită“, care recomandă persoanelor care vor să piardă în greutate să doarmă cât mai mult. Elvis ar fi utilizat această practică, în încercarea de a-şi menţine silueta. Deşi somnul este sănătos şi chiar indicat în timpul curelor de slăbire, această metodă este complet ineficientă, pentru că organismul consumă foarte puţine calorii în timpul somnului. O singură sesiune la sala de forţă este mai eficientă decât mai multe zile de dormit non-stop.

În 2000 s-a ajuns la dieta cu vată de bumbac, o altă metodă controversată, care presupune mâncarea unor bile de vată în loc de mâncare. Acestea pot fi înmuiate în suc sau cafea, pentru gust, şi ar trebui să dea senzaţia de saţietate. Metoda este foarte periculoasă, în primul rând pentru că vata nu poate fi digerată şi poate provoca blocaje intestinale, dar şi din cauza faptului că vata din comerţ nu este întotdeauna produsă din bumbac, ci din fibre din poliester înălbite. Se mai poartă şi dieta HCG, la fel de periculoasă şi controversată. Aceasta constă în consumul a cel mult 800 de calorii zilnic, la care se adaugă HCG, Gonadotropina corionică umană, un medicament pentru fertilitate. Metoda nu a fost aprobată de autorităţi şi nu este privită cu ochi buni de specialişti, care susţin că scăderea în greutate se datorează doar consumului periculos de mic de calorii şi nu HCG-ului, care ar avea şi efecte secundare. Din 2006 a apărut Master Cleanse. Făcută celebră de Beyonce, care spune că a slăbit nouă kilograme aşa, dieta Master Cleanse este o cură ce propune supravieţuirea pe baza unui regim format doar din lămâi, apă caldă, ardei iute cayenne şi sirop de arţar. Pe lângă reducerea drastică a numărului de calorii, cei care susţin această dietă spun că ardeiul iute şi lămâia accelerează metabolismul. Specialiştii spun că aceasta metodă nu este nici sănătoasă, nici eficientă, iar greutatea se pune la loc odată cu terminarea curei de slăbire.