Un nou studiu, care a avut la bază analiza ADN-ului rromilor care au migrat în România în urmă cu peste o mie de ani, arată că ciuma neagră a modificat semnificativ genomul uman, acesta fiind motivul pentru care europenii au supravieţuit acestei bacterii. Ciuma neagră şi-a lăsat propria marcă în genomul uman, favorizând indivizii purtători ai unei anumite secvenţe genetice, se arată într-un studiu realizat de o echipă internaţională de cercetători şi publicat în ”Proceedings of the National Academy of Sciences” (PNAS). Răspândindu-se în Europa pe Drumul Mătăsii, prin Genova, apoi Marsilia, în 1347, ciuma neagră a ucis o treime din populaţia de atunci a Europei în mai puţin de cinci ani. „Moartea neagră“, cum a fost numită, a terorizat populaţia, care vedea în această boală mâna diavolului, a evreilor sau a leproşilor. Boala era însă provocată de o bacterie - Yersinia pestis - şi numai indivizii cei mai rezistenţi scăpau cu viaţă. ”Bolile infecţioase, precum ciuma şi holera, au modelat genomul nostru de-a lungul secolelor, favorizând anumiţi indivizi”, a explicat Norbert Gualde, specialist în imunologie la Universitatea Bordeaux-II. Această selecţie naturală rămâne dificil de caracterizat, pentru că există o varietate mare de agenţi patogeni, în funcţie de epoci şi de variaţii genetice. Autorii noului studiu au găsit o metodă de a retrasa impactul ciumei negre asupra ADN-ului europenilor, luând ca model rromii instalaţi în România.

Potrivit studiului, aceştia au părăsit nordul Indiei în secolul al XI-lea şi s-au amestecat foarte puţin cu populaţia românească în epocă. Rromii şi europenii din România, spun cercetătorii, posedau, astfel, caracteristici genetice distincte în perioada pandemiei. Specialiştii au analizat modul în care au evoluat genomurile în cazul a trei populaţii actuale: românii de origine europeană, românii de origine indiană, dar şi un grup de 500 de indivizi din nordul Indiei. Ei au descoperit că, la o mie de ani după ce s-au separat, cele două grupuri de rromi aveau acelaşi patrimoniu genetic, cu excepţia unui număr de circa 20 de gene care nu există decât la rromii şi europenii din România. Localizate pe cromozomul 4, trei dintre acestea sunt în mod particular interesante, pentru că produc receptori membranari, TLR, care se fixează pe bacteriile patogene şi declanşează o reacţie imunitară. Testând reactivitatea receptorilor pe Yersinia pestis, cercetătorii au constatat că secvenţa genetică identificată de ei era cea mai eficace. Favorizând supravieţuirea indivizilor purtători ai acestei secvenţe genetice, ciuma neagră a exercitat o presiune puternică de selecţie asupra genomului europenilor în toate regiunile atinse de pandemie. Ipoteza este susţinută de faptul că populaţiile indiene, chineze şi africane - care nu au fost niciodată expuse unei pandemii de ciumă atât de violente - nu sunt purtătoare ale acestei secvenţe genetice. ”Pentru a confirma această idee, va trebui să ne asigurăm că aceste observaţii nu au fost cauzate nici de amestecarea rromilor cu europenii, nici de alte maladii infecţioase”, a spus Lluis Quintana-Murci, genetician de la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică şi de la Institutul „Pasteur“ din Franţa. Abordarea noului studiu este originală şi îndrăzneaţă şi se înscrie pe o cale ce va permite, poate, într-o zi, vindecarea grupurilor de indivizi în funcţie de genomurile lor.