Pentru tinerii care nu consideră lectura desuetă, numele lui Rabindranath Tagore (1861 - 1941) rezonează cu celebrul roman al lui Mircea Eliade „Maitreyi”. În paginile acestei cărţi de dragoste, numele ilustrului scriitor şi filosof indian este menţionat nu de puţine ori, fiind idolul exoticei Maitreyi, care „scria poeme filosofice care îi plac mult lui Tagore”. Tot din romanul lui Eliade aflăm că „poetul e (n.r. - pentru Maitreyi) mai mult decât guru, e prieten, confident, logodnic, zeu, poate amant” şi că tânăra discipolă a lui „Rabi” păstrează cu sfinţenie „o cutiuţă dată de Tagore, cu şuviţa de păr alb, parfumată şi cârlionţată, înăuntru”.

Dacă, pentru tineri şi chiar şi pentru cei mai puţin tineri, numele lui Tagore, primul laureat cu Premiul Nobel al Asiei (în 1913, pentru volumul „Gitanjali sau Ofranda lirică”, tradus chiar de el din bengali în engleză), reprezintă doar o referinţă la un roman, nu acelaşi lucru se întâmpla în anii ’20 în România, unde opera omului de cultură era foarte bine cunoscută de intelectualitate.

Astăzi, nu mulţi mai vorbesc de Tagore, dar şi mai puţini ştiu că el a vizitat România (a sosit în Portul Giurgiu, în noaptea de 21 spre 22 noiembrie 1926, a fost cazat la Athenee Palace din Capitală şi a susţinut o conferinţă pe 24 noiembrie, la Teatrul Naţional) şi a călcat şi pe urmele lui Ovidius, deoarece prin Portul Constanţa a plecat din ţara lui Eminescu, continuându-şi turneul pe care îl întreprindea cu familia prin Europa. Mai mult, aici, în străvechiul Tomis, pe 24 noiembrie 1926, faimosul poet-filosof Tagore a întâlnit-o pe una dintre cele mai înfocate admiratoare ale sale, directoarea Şcolii primare de fete nr. 4 din Constanţa, învăţătoarea Florica Botez, care, de atunci, a corespondat ani de zile, în engleză, prin intermediul secretarului poetului, Amiya C. Chakravarty.

„NU E BIBLIOTECĂ SĂ N’AIBĂ LUMINA MINŢII LUI” Întâlnirea cu Tagore a rămas ca mărturie peste timp în paginile publicaţiei „Dobrogea Jună”, într-un articol publicat pe 26 noiembrie 1926 şi scris chiar de Florica Botez: „Clipe sfinte. Rabindranath Tagore”. „Rabi Tagore!! Geniul poetic, religios - profetul divin - iniţiatorul unic de pe glob... sfinţeşte, cu trecerea lui, oraşul nostru”, scrie învăţătoarea Botez, care se afla printre câteva grupuri de intelectuali „frumos discutând de marele filosof”. Florica Botez povesteşte despre „covoarele economicoase” care s-au aşternut pentru Tagore, despre florile care „se văd” şi despre insistenţa de a-l vedea pe Tagore. După o parolă din „dicţionarul insultelor”, Florica Botez, cu fiica sa de mână, Jana, reuşeşte să urce pe puntea vaporului „Împăratul Traian”, care trebuia să-l ducă pe Tagore din România, şi, mai mult, se bucură de a fi primită de filosof în cabina lui. Cuprinsă de emoţie, învăţătoarea îi spune că „lucrările lui sunt aproape toate traduse şi la noi şi nu e bibliotecă să n’aibă lumina minţii lui!”.

PRIMII „LICURICI” AU AJUNS LA CONSTANŢA Corespondenţa dintre Florica Botez şi secretarul poetului, Amiya C. Chakravarty, a fost donată Bibliotecii Judeţene Constanţa, în anii ’70, de Jeana Duşa, fiica Floricăi Duşa şi soţia lui Victor Duşa, primul prefect al Constanţei din perioada comunistă. Printre aceste documente se află un portret cu autograf al lui Tagore, primit de Florica Botez în scrisoarea din 15 iulie 1927, dar şi o filă cu poeme din viitorul volum al lui Tagore, „Fireflies” („Licurici”, 1928), cu corectura olografă a poetului-filosof, primită de Florica Botez, împreună cu scrisoarea din 15 iulie 1927.

POEZII ŞI MĂRTURII De aceste documente a auzit şi indianistul Liviu Bordaş, care a solicitat Bibliotecii Judeţene Constanţa „Ioan N. Roman” mai multe copii, pentru ediţia din limba română a volumului de versuri „Licurici. Perle de înţelepciune”, de Tagore, tradus din engleză de Adelina Patrichi şi apărut spre finalul anului 2013, la editura Taj din Bucureşti. „Domnul Bordaş s-a interesat de aceste materiale în mod expres, ştiind că manuscrisele se află la Constanţa”, a spus bibliotecara Doina Moşoiu, de la secţia „Colecţii speciale” a bibliotecii, care a pus la dispoziţia indianistului copii după documentele solicitate.

Despre această legătură specială dintre învăţătoarea constănţeană Florica Botez şi Rabindranath Tagore, indianistul Liviu Bordaş a scris în cuvântul înainte al cărţii „Licurici. Perle de înţelepciune”. În volum apar şi reproduceri după documentele mai sus amintite, din arhiva Bibliotecii Judeţene, scrisori şi un portret alb-negru al Floricăi Botez.