Wall Street. 9 mai 2014. „Profetul crizei“, Nouriel Roubini, îşi face loc prin marea de spanioli, hiene de la marile bănci de investiţii şi negri cu miile. „E Ziua Europei. Europa, inflaţie prea mică, consum zero barat, economii mari cu şomaj la cote-record. Datorii de miliarde se rostogolesc ca ciulinii Bahrahganului“, gândeşte el în stilu-i de-un pesimism negru ca fatidica zi din iunie 2010, când TVA în România a crescut de la 19 la 24%. Whoa, stai puţin! De unde Dumnezeu ştie Roubini de ciulinii Bărăganului??? Ei bine, la 4 ianuarie 2012, pe aceeaşi aglomerată Wall Street, celebrul economist a avut o întâlnire de gradul 24% cu cel mai bun ministru de Finanţe din UE, „roboţelul“ neaoş, programat impecabil de doctrina portocalie, omul pe care şi-acum îl mai sună, pentru sfaturi, omologul neamţ, Wolfgang Schaeuble, şi - se spune - cu însuşi boss-ul Rezervei Federale din SUA, Ben Bernanke. O investigaţie amplă a arătat că sancţiunile recente împotriva Rusiei au fost propuse de nimeni altul decât Ialomiţianu, un expert într-ale austerităţii, majorării pe nepusă masă a taxelor şi omorâtului cu sânge rece al firmelor. Cu gândul la zâmbetul tâmp al lui Ialomiţianu, Roubini se aşază iarăşi la o cafenea şi, sorbindu-şi espresso-ul într-un ritm similar celui în care îşi revine industria SUA, se gândeşte la economii emergente, deflaţie, investiţii de risc şi la o mare foamete care ne paşte prin 2020. Lângă el se proţăpeşte un individ straniu, cu ochi strâmbi şi o şuviţă strâmbă ca ideologia proaspăt decoratului Patapievici. Poartă un tricou care, la prima vedere, pare fi unul dintre suvenirurile clasice cumpărate de turişti - cel cu „Big Apple“. Doar că sub mărul lipsit de conţinut nu scrie „I love New York“, ci PMP. „Are you a pimp?“, întreabă, vădit amuzat, Roubini. „No, I’m a jucahtor! A president jucahtor“, răspunde străinul şi, imediat, un securist îi suflă în ureche că omul cu cafea este Nouriel Roubini. „Aaaah, prietene, am o problemă. M-a supărat Isărescu, îl ştii...“. „Păi da, cel mai longeviv guvernator din lume, o adevărată somita...“. „Somitate, şmomitate. Bă, ăla le ştie pe toate, dar spune numai părţi din ce ştie şi m-am enervat rău pe el, că nu l-am auzit spunându-i lu’ Victor Viorel Ponta (îl ştii şi pe ăsta!) că or să apară 35 de taxe noi şi că se sufocă economia!!!“, i-o taie PMP-istul cu acte în neregulă. Roubini încearcă să-i explice că taxele noi, precum cea pe construcţii speciale, aduc un plus de echitate, dar este întrerupt iarăşi. „Şi bă, Roubini, că eşti deştep’, zi tu dacă creşterea asta de acum nu-i doar meritul măsurilor luate de Emil Boc!“. Nu, şi e o minune că ţara încă-i în picioare, după jaful din guvernarea lui Boc şi austeritatea dureroasă impusă din cauza lipsei de competen... „Hai că eşti prost “, scuipă românul nostru şi se urcă înapoi în taxiul prezidenţial. Hm, încă n-au scăpat de el, dar nici mult nu mai e, îşi spune Roubini, se ridică şi-şi face drum cu greu prin mulţimea care se uită la imagini cu parada militară din Rusia. „Război, embargo, gaze, petrol, sancţiuni, şocuri de piaţă“, gândeşte gânduri negre „profetul“, la fel de negre ca măsurile „bune“ ale lui Boc.