Deşi probabilitatea ca Pământul să fie lovit în mod devastator de o cometă este mică, evenimente din trecut au arătat că planeta şi civilizaţia umană pot avea de suferit din cauza acestor obiecte spaţiale, ceea ce ar putea explica de ce oamenii din trecut erau de-a dreptul înfricoşaţi de apariţia cometelor, spunând că ele prevestesc tot felul de nenorociri.

DIN 76 ÎN 76 DE ANI O porţiune din faimoasa cometă Halley a lovit Pământul în anul 536, iar impactul a ridicat în atmosferă o cantitate de praf atât de mare încât clima planetei a suferit o răcire considerabilă, sugerează un studiu recent. Această schimbare dramatică a climei a produs, la rândul ei, secetă şi foamete în multe regiuni ale lumii, ceea ce ar fi făcut omenirea mai vulnerabilă la pandemia cunoscută sub numele de ”ciuma lui Iustinian” (541-542), prima înregistrare a ”Morţii Negre” în Europa. Aceste concluzii reies dintr-un studiu al gheţii depuse în Groenlanda între anii 533 şi 540, realizat de cercetătorii Universităţii Columbia. Mostrele de gheaţă conţin cantităţi mari de praf atmosferic, dintre care o parte este de origine extraterestră. Praful extraterestru are anumite caracteristici, precum un conţinut ridicat de staniu, care arată că provine dintr-o cometă. Acesta s-a depus în emisfera nordică în cursul primăverii, ceea ce sugerează că ar fi ajuns pe Pământ cu prilejul unui eveniment astronomic anual, ce are loc în perioada aprilie - mai, o ploaie de meteori numită Eta Aquaride, produsă de intrarea în atmosferă a fragmentelor de material provenit de la cometa Halley. Praful cosmic asociat cu Eta Aquaridele ar putea fi responsabil de o uşoară răcire climatică în anul 533.

APARIŢIE STRĂLUCITOARE Cometa nu e singura ”vinovată” de schimbarea climatică, ci şi seceta şi foametea care au survenit atunci. Pământul s-a răcit mai mult decât ar fi explicabil prin praful asociat cu Eta Aquaridele. În 536-537 a avut loc o scădere cu circa trei grade Celsius a temperaturilor medii anuale, ceea ce arată că s-a petrecut ceva încă şi mai dramatic. Analiza gheţii arată că în anul 536 a avut loc şi o erupţie vulcanică. De asemenea, a mai arătat că fosile ale unor mărunte organisme marine, anumite specii de diatomee şi silicoflagelate, care trăiesc în apele marine tropicale, s-au deplasat în urma efectelor unui impact colosal, prin căderea în ocean a unui corp extraterestru, tocmai bucata din cometa Halley. Aceasta ajunge în apropierea Pământului la fiecare 76 de ani. Este cunoscută de foarte multă vreme, iar unele cercetări sugerează că ar fi fost observată de vechii greci încă din anul 466 î.Hr. Uneori apare mai strălucitoare decât de obicei; după cum explică oamenii de ştiinţă, atunci când aceste corpuri cereşti se fragmentează parţial, aruncând în spaţiu bucăţi desprinse din învelişul lor, ele apar mult mai strălucitoare. Astfel, se presupune că cele două ”cele mai strălucitoare” apariţii ale cometei Halley, dintre care una în anul 530, au azvârlit în spaţiu bucăţi din învelişul ei.

Nu se ştie unde a căzut presupusul fragment desprins din cometa Halley sau cât de mare era. Rămâne ca studii ulterioare să verifice ipoteza impactului. Alte studii arată că această cometă ar fi putut fi, într-adevăr, implicată în evenimentele dramatice din secolul al VI-lea. Un studiu din anul 2004 a estimat că o bucată de cometă de numai 600 de metri pătraţi ar fi putut produce răcirea climatică din anii 536-537, dacă ar fi explodat în atmosferă şi praful rezultat s-ar fi împrăştiat în mod uniform în jurul globului pământesc.