Biblioteca Judeţeană Constanţa (BJC) „Ioan N. Roman” este un veritabil sanctuar al cărţii, fără a mai aminti de diversele servicii pe care le oferă utilizatorilor şi care o transformă într-un loc al informării şi formării continue şi de calitate. Dincolo de cărţile de beletristică care pot fi citite din scoarţă în scoarţă, la domiciliu sau cele de specialitate ce pot fi studiate la sălile de împrumut, BJC adăposteşte, printre colecţiile sale, lucrări extrem de valoroase: volume de patrimoniu - carte veche românească de la începuturile tiparului şi până la 1820 şi carte veche străină, de la începuturile tiparului până la 1800 - şi cărţi bibliofile.

Din categoria cărţilor vechi străine se remarcă, de departe, atât prin vechime, dar şi prin starea excepţională de conservare, „Liber Chronicarum” sau „Cronica de la Nürnberg”, scrisă în limba latină de medicul umanist german, Hartmannus Schedel. Cartea a fost tipărită la Nurenberg, în 1493, în tipografia lui Anton Koberger. „În limbajul de specialitate, această carte se numeşte incunabul. În limba latină, termenul înseamnă scutec sau leagăn, iar prin extensie, înseamnă perioadă de început a tiparului. Toate cărţile care sunt tipărite începând cu 1453, când Gutenberg a tipărit prima Biblie, până la 1500, poartă această denumire. Din păcate, România este vitregită de onoarea de a avea incunabule româneşti, deoarece la noi în ţară, prima tipăritură, „Liturghierul lui Macarie”, a apărut abia în 1508, la mănăstirea Dealu de la Târgovişte”, a spus bibliotecara Doina Monica Moşoiu, de la secţia „Colecţii speciale”.

●CEL MAI ILUSTRAT INCUNABUL DIN LUME● Volumul, în format mare, in-folio, a fost achiziţionat în anul 1978, dintr-un anticariat din Bucureşti, preţul său fiind, la acea vreme, cât cel al unei maşini Dacia. „Acest incunabul, „Liber Chronicarum”, este o cronică a lumii, începând de la Geneză până în 1493. Este cel mai ilustrat incunabul din lume, scris în limba latină cu caractere gotice. llustraţiile sunt variate, plecând de la principi, papi, imagini ale oraşelor cunoscute. Pentru noi este deosebit de important şi pentru faptul că în el este prezentată, la pagina 270, Valahia”, a subliniat bibliotecara Doina Monica Moşoiu. Imaginile au fost realizate de pictorii Michael Wolgemut şi Wilhelm Pleydenwurf, existând bănuiala că unele din ele sunt făcute şi de Albrecht Durer, care fost ucenicul lui Wolgemut şi finul lui Koberger. Privitor la „Walachia” se dau informaţii privind vechii locuitori, geţii care l-au pus pe fugă pe Darius, războaiele cu romanii, originea latină a limbii vorbite de valahi, dar şi rolul lui Iancu de Hunedoara în victoriile asupra turcilor. Din păcate, tipograful Johannes Schonsperger din Augsburg a pornit o intensă acţiune de „piratare”, copiind ediţiile Koberger - în limba latină, dar şi în limba germană, din 1493, la preţuri mult mai mici, în 1496, 1497 şi 1500. Mult mai târziu, au fost obţinute de editori şi tipografi privilegii de tipărire care să le apere investiţia materială făcută. În România există 12 exemplare ale Cronicii - ediţia latină - şi două ale ediţiei germane. Din ediţiile pirat există trei exemplare.