Decembrie e luna cadourilor și a jucăriilor. Acum, mai mult decât în oricare lună a anului, există șansa ca cei mici să primească jucăriile pe care le-au râvnit atât de mult. Poate că, dacă au fost cuminți, Moș Crăciun le va aduce un laptop, fie el și de jucărie, cu luminițe, sau un smartphone. Acestea sunt tendințele. Copiii nu se mai joacă așa cum o făceau odinioară. Fetițele de acum nu mai se joacă cu păpușile. Vor poșete de la mall sau un parfum ori un luciu de buze. Doar cei mai mici, care nu știu nici să meargă bine, se mai bucură, de exemplu, de o zornăitoare.

Cei care au trecut luna aceasta la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța au avut posibilitatea să facă o călătorie în timp privind la jucăriile de odinioară, vechi de aproape 2.000 de ani. Erau jucăriile cu care copiii romanilor se jucau în cetatea Tomisului.

„BROSCUȚE DRĂGĂLAȘE SCULPTATE ÎN RODII” „Precursoarele jucăriilor moderne erau confecționate manual din lut, piele, lemn, paie sau diferite alte materii organice. Surse antice scrise amintesc inclusiv broscuțe sculptate în coaja tare a rodiilor. Astfel descrie Aristophanes posibilitățile de divertisment ale copiilor, prin vocea unuia dintre personajele sale din piesa „Norii”: „când era un mic copil, atât de înalt, obișnuia să construiască mici căsuțe, bărcuțe și care de cursă din piele, mici broscuțe drăgălașe sculptate în rodii, nici nu îți imaginezi cât de drăguț”. Pentru perioada romană, informațiile lui Martial (Marcus Valerius Martialis) despre jucării sunt cele mai detaliate și se referă în special la tipurile și modul de confecționare a mingilor”, spun specialiștii MINAC.

„Alte surse din care putem afla despre jucăriile antice sunt cele iconografice. Cele mai interesante sunt scenele pictate pe vasele grecești, pe care întâlnim o gamă variată de reprezentări: de la bebeluși care se folosesc de antemergătoare (cadru puțin înalt, prevăzut cu două sau patru roți), zornăitoare sau biberoane până la adolescenți care joacă diverse tipuri de jocuri la modă. Descoperirile arheologice rămân însă sursele cele mai importante, în măsura în care obiectele s-au conservat suficient de bine pentru a putea beneficia de o interpretare cât mai veridică”, au mai spus cercetătorii MINAC.

Piesele prezentate sunt trei zornăitoare simple - un cățel, un cocoș și o piesă cu reprezentare antropomorfă, o zornăitoare mobilă, în formă de căluț, prevăzută cu două roți, care prin tracțiune producea zgomotul specific, și un soldățel cu picioare mobile. Toate piesele sunt din ceramică și pot fi încadrate cronologic între secolele II - III p.Chr. Ele au fost găsite în morminte de copii din necropola romană a orașului Tomis. Cele din lemn, paie sau materiale textile nu au rezistat.

ZORNĂITOAREA, PRIMA JUCĂRIE A UNUI COPIL Prima jucărie pe care o avea un copil atunci, ca și acum, era zornăitoarea, pe care o putea manipula singur, de la o anumită vârstă. Cele mai mari dintre acestea erau folosite și de părinți, pentru a-și distra odraslele. Ele puteau fi confecționate din diferite materiale, însă numai cele din ceramică sau metal s-au păstrat până astăzi. Aveau diferite forme, însă cele mai întâlnite erau cele zoomorfe.

Când mai creșteau și se puteau juca singuri, prichindeii aveau o zornăitoare mai avansată: cu două sau chiar patru roți, pe care o puteau trage după ei, cu ajutorul unei frânghii. Exemplarul din inventarul MINAC, singurul întreg, reprezintă un căluț, pe două roți ceramice, cu un orificiu în partea anterioară, prin care era introdus șnurul de care era tras de copil.

PĂPUȘILE DE LUX ERAU DIN CERAMICĂ Păpușile puteau fi confecționate din cârpe, paie, lemn chiar și acasă. Cele considerate de lux erau din ceramică, fiind produse în ateliere specializate. Unele erau pictate în culori vii și chiar aveau membre mobile, putând fi așezate în poziții ce imitau posturile umane. „De obicei, acestea erau jucăriile preferate de fetițe. Piesa din inventarul MINAC, însă, se numără printre jucăriile băieților, deoarece reprezintă un soldat. Sunt încă vizibile detaliile de uniformă și scut ale soldatului roman. Picioarele mobile îl făceau cu siguranță o jucărie atractivă, de care însă beneficiau numai copiii familiilor înstărite. Uneori, acest tip de păpuși avea sulița din mâna dreaptă detașabilă”, au specificat reprezentanții MINAC.

Citește și:

Poveste în lut despre răzbunare, crimă și reîncarnare

Cavalerul Trac de la Capidava stă de veghe la Constanța

Durerea unui tată care și-a pierdut fiul, în secolul IV, săpată în piatră

Un decret în greacă, scris pe piatră, vedetă la Muzeu

„Drumul” argintului roman: din curtea unui constănțean la Muzeu

Ofrande din Epoca Bronzului, vedete la muzeu

O amforă centenară, descoperită în Marea Neagră, vedetă la MINAC