Când era mic, îi plăcea să se joace de-a dacii și romanii. Acum este inginer, iar visul său de copil a devenit realitate de câțiva ani, de când a intrat în asociația de reconstituire istorică Terra Dacica Aeterna (TDA) din Cluj-Napoca. A început ca arcaș palmyrian, a devenit apoi legionar, după care a avansat, devenind centurion. Este vorba despre clujeanul Cătălin Gocan, care îl întruchipează pe centurionul Caius Iulius Certus. În această ipostază, publicul constănțean l-a văzut la cele trei ediții ale Festivalului Antic Tomis, care se desfășoară anual, la Constanța, începând din anul 2012. La ediția din acest an a festivalului, care a avut loc între 29 și 31 august, vicepreședintele TDA, Cătălin Gocan, a acordat un amplu interviu cotidianului „Telegraf”, pe care îl publicăm astăzi.

Reporter (R.): Sunteți de profesie inginer, iar în timpul liber sunteți Caius Iulius Certus. Cum a început această poveste frumoasă?

Cătălin Gocan (C.G.): Într-adevăr, sunt inginer de meserie, dar pasiunea pentru istorie am avut-o încă din copilărie. De când eram mic mă jucam cu copiii, în jurul blocului, de-a dacii și romanii, iar eu eram întotdeauna roman. Am urmat cursurile unui liceu tehnic, iar apoi am continuat cu Universitatea Tehnică din Cluj, partea de construcții. Însă pasiunea pentru istorie a rămas. Am citit mult, am încercat să-mi lărgesc orizontul cultural. În urmă cu cinci-șase ani, eram într-o excursie în Munții Apuseni și am nimerit într-un sat, când se desfășura Festivalul Cetăților Dacice. M-am trezit față-n față cu un roman. A fost un moment impresionant pentru mine. M-am luat după el și așa am ajuns în tabăra de la Terra Dacica Aeterna. A fost dragoste la prima vedere. Mi-am dorit foarte mult să fac parte din acea asociație, lucru care s-a și întâmplat.

R.: Din 2009, de când ați intrat în asociația TDA, ați evoluat repede și ați ajuns centurion.

C.G.: Când am devenit membru al asociației, s-a hotărât că este nevoie de un arcaș palmyrian, care a participat la cele două războaie daco-romane. Am reconstituit acest echipament pe baza sugestiilor date de colegii mei din asociație, istorici și arheologi. Păstrez încă acest echipament, pe care îl mai și folosesc, câteodată. Apoi am devenit legionar, iar apoi am fost propus pentru postul de centurion.

R.: Ați fost ridicat și la rangul de vicepreședinte al asociației TDA.

C.G.: Vicepreședinte devenisem înainte, la opt luni după ce am devenit membru al asociației.

R.: Cum reușiți să împăcați pasiunea pentru TDA cu viața personală?

C.G.: La prima vedere ar părea greu, deoarece îmi ocupă foarte mult timp meseria, fiind inginer în construcții, unde se lucrează zi-lumină. Pasiunea mea e atât de mare încât încerc să drămuiesc fiecare moment liber pe care îl am. Merg la atelier, încerc să mai fac câteva echipamente. De asemenea, problemele administrative ale TDA nu așteaptă weekend-ul, ci trebuie rezolvate pe loc. Cel mai important lucru este că am sprijinul familiei, deoarece fiecare moment pe care îl dedicăm asociației e un timp pe care îl răpim familiei. Mai mult, amândoi băieții mei, Raul și Eduard, care sunt studenți, sunt membri TDA, legionari în formația romană. E o pasiune de familie. Fiul meu cel mare a intrat la Facultatea de Istorie, fără să-i spun eu nimic. De mic studia și citea tot ce însemna istorie. A luat-o într-un fel pe urmele mele, deoarece a găsit ceea ce-l interesa în biblioteca familiei. Cel mic a intrat, anul acesta, la Universitatea „Babeș-Bolyai“, la specializarea Management hotelier.

R.: Ce simțiți atunci când vă transformați în centurion?

C.G.: Succesul TDA în cadrul festivalurilor se datorează momentelor în care suntem credibili. Fiecare dintre noi ajunge să creadă în personajul pe care îl întruchipează și cred că acestui lucru i se datorează succesul nostru. Dacă suntem falși, transmitem un mesaj fals. Ca centurion, am o mare responsabilitate pentru colegii mei.

R.: Cum vă simțiți la Festivalul Antic Tomis?

C.G.: Tomisul a pornit prima ediție cu dreptul, așa cum pornea armata romană. La ediția a doua, dar și la cea de-a treia, am adus trupe din străinătate, care consolidează poziția acestui festival pe harta reenactmentului european. Festivalul Antic Tomis este cunoscut în Europa ca un festival la care merită să vii. Colegii germani de la legiunea XXI Rapax, legiune care a fost decimată de daci la Adamclisi, își doresc de-o viață întreagă să vină la monumentul de la Adamclisi. Sper ca, anul viitor, dorința să li se împlinească.

R.: Care este cea mai intensă emoție pe care trăiți când participați la festivaluri?

C.G.: Toate spectacolele noastre sunt spectacole regizate. Ne antrenăm foarte mult, studiem fiecare lovitură. Fiecare om știe ce trebuie să facă. Suntem printre puținele asociații din lume care ne luptăm cu arme reale. Nu folosim arme din lemn, ceea ce incumbă un mare risc. Știm ce ne așteaptă, chiar dacă de fiecare dată apar elemente-surpriză, care trebuie rezolvate pe loc. Cea mai mare emoție o trăiesc în tabără, alături de colegii mei, când taberele noastre sunt pline de vizitatori și ne spun: „V-am văzut la Cluj, v-am văzut la Constanța”. Mulți vin să ne vadă pe noi, cei de la TDA. Reîntâlnirea cu acești oameni, cu care am ajuns să devenim prieteni, e emoționantă.