SCUZE PENIBILE Băncile centrale sunt terifiate de deflație, iar ai noștri „înțelepți“ nu fac excepție, notează, pe blogul său, analistul Florin Cîțu. „Este ridicol efortul depus pentru a găsi modalități alternative de a comunica o scădere a prețurilor, măsurată de un indice. Când prețurile cresc cu 0,01%, BNR n-are nicio problemă să spună că inflația a fost de 0,01%. Când prețurile scad cu 0,01%, însă, se apelează la tot felul de trucuri. Scăderea prețurilor nu-i, de fapt, deflația, pentru că deflația e o stare de spirit. Sau e inflație negativă, nu deflație, care trebuie să persiste în timp, cel puțin un an, și să fie încorporată în așteptările cetățenilor... Ridicol! Este același tip de efort propagandistic pe care îl vedem atunci când autoritățile încearcă să „vopsească“ o scădere a dinamicii PIB“, spune Cîțu, precizând că deflația nu este neapărat un lucru rău. Depinde cum s-a ajuns la ea, prin creșterea ofertei sau scăderea cererii. În România, în 2015, prețurile au început să scadă de la o lună la alta, începând cu iunie, și au scăzut atât de rapid încât, raportat la aceeași perioadă din anul precedent, avem deja o deflație de 2%. Dacă eliminăm produsele volatile, pe cele reglementate și pe cele accizate, prețul celor rămase este cu 4% mai mic! „Problema pentru înțelepții noștri este că nu știu și nu pot să comunice foarte clar această scădere. Da, în iunie avem scăderea TVA la alimente. Dar în iulie? Dar în august? De ce scad prețurile și la bunurile nealimentare, când TVA a fost micșorată doar pentru alimente? Sunt întrebări la care nu există răspunsuri clare acum“, spune Florin Cîțu.

EXPLICAȚII În opinia sa, scăderea prețurilor nu este o surpriză. Inflația scade de câțiva ani, în România, și, chiar și fără reducerea TVA, ar fi ajuns foarte aproape de zero - „Din 2013 încoace, inflația se află sub ținta BNR (asta e o problemă). În iunie, când s-a redus TVA la alimente, inflația era aproape de zero, sub țintă, și a fost foarte ușor să intre pe minus. Într-o lume ideală, în care BNR își făcea treaba, ar fi fost mai greu să se ajungă la deflație“. Florin Cîțu consideră că, în loc să pierdem vremea ascunzându-ne de cuvântul „deflație“, ar trebui să vedem de ce prețurile scad de doi ani - „Dacă ne uităm cu atenție, vedem că prețurile producției industriale sunt în deflație de aproape un an, iar dinamica sectorului scade. Nu prea pare că prețurile scad de pe urma creșterii ofertei, nu-i așa?“.