Nu ştiam exact, dimineaţă, de ce am tras pe mine puloverul negru. Şi nici de ce mă trăgea sufletul să plec de acasă spre ziar cu patru-cinci ore mai devreme decât de obicei. Am aflat, ca un făcut, în timp ce ascultam o melodie „Babylon feeling”, în loc de cafea. „A murit Viorel”... Mi-a spus vocea unei prietene la telefon. Cum „care Viorel”? Viorel Petraru - inima aia cât un Om, cu zâmbetul cât o viaţă. Omul care m-a învăţat poate cea mai importantă lecţie despre materialele jurnalistice şi despre cele ce se întâmplă în jur: „dacă nu te face să râzi, să plângi sau nu te enervează câtuşi de puţin, nu există”! La aflarea veştii m-am enervat, probabil pentru că aş fi vrut să existe moduri mai uşoare pentru a înghiţi atare veşti despre Viorel! Am şi râs. Amintindu-mi cum ne dădăcea părinteşte secretarul general de la „Observator” ori de câte ori ne podideau nervii şi ne oţăram unii la alţii prin redacţie: „V-aş duce la morgă, să vedeţi unde ajungem cu toţii... poate vă calmaţi...” Ştiu că în cazul de faţă nu este nici material jurnalistic şi înţeleg că nici el nu se mai „întâmplă”, ca să pot parafraza lecţia lui Viorel. Dar insist să cred că, la ce Babilon de sentimente m-a asaltat, Viorel există. De trei ori...

Şi, iată, răvăşind amintirile şi informaţiile, Vio a trecut dincolo de noi de... Ziua Tipografului, 13 decembrie. Ce coincidenţă mai frumoasă sau poate calcul suveran? Nici nu mai contează. Important este că Vio, inima aia mare cât un Om, şi-a marcat meseria în Marea Trecere, lăsându-ne o amintire incredibilă: unul dintre puţinii tipografi din România care ştiau cu ce se mâncau pe vremuri literele de plumb, care-şi bea cafeaua cu Gutenberg, povestind despre el „copiilor tâmpiţi crescuţi la bloc” şi dând detalii celor mai luminaţi şi-a încheiat periplul pământean în această zi, dedicată iniţiaţilor. Astfel, „literatul” şi-a adunat pentru ultima oară literele de plumb, scriind finalul celei mai fantastice poveşti din viaţa sa şi ne-a lăsat nouă doar 3: RIP (Requiescat In Pace)!

Pe bune, Vio, ce dracu’ să facem cu doar trei litere?!