De 53 de ani, pe 27 martie, în întreaga lume se sărbătorește Ziua Mondială a Teatrului. Cu mult timp înainte - 35 de ani, mai exact -, într-o zi de 27 martie, la Constanța se punea piatra de temelie a primului teatru românesc din Dobrogea. Teatrul era românesc, dar fondatorul lui era un grec, Demostene Tranulis, la fel cum greci erau și cei care au pus bazele primei biserici ortodoxe din Dobrogea și primului teatru pe pământ dobrogean - Elpis, edificiu de cultură ridicat în anul 1898, pe scena căruia au urcat nume mari ale culturii românești, precum genialul Enescu.

            Primul teatru românesc din Dobrogea, numit, multă vreme, Teatrul Tranulis, după numele fondatorului său, a fost ridicat în numai... șase luni! Ideea creării unui teatru românesc Ia Constanţa, ca instituţie profesională de spectacol, aparţine „Ligii culturale”, preşedintele filialei constănţene, I.N. Roman, dorind acest lucru încă din 1915. Primăria Constanța a cedat terenul situat pe bulevardul Ferdinand colț cu strada Mihai Viteazu pentru construirea acestui edificiu, dar cum nimeni nu îndrăznea să investească în cultură, Demostene Tranulis, care avea o sală de cinematograf și teatru, „Arena”, s-a oferit să ridice această clădire în numai şase luni. Astăzi, clădirea adăpostește Teatrul de Stat Constanța (TSC).

            La 88 de ani de la acest eveniment memorabil pentru urbea tomitană, TSC împreună cu Comunitatea Elenă „Elpis” au dezvelit, vineri, plăcile de marmură, în limbile română și engleză, care atestă acest act cultural.

            „CONCETĂȚEANUL NOSTRU ȘI IUBITORUL DE ARTĂ, FIU AL CONSTANȚEI“ Mesajul înscris pe plăci este următorul: „La 27 Martie 1927 s-a pus piatra de temelie a acestui edificiu, primul Teatru românesc din Dobrogea. Așa cum se menționează în actul comemorativ, lăcașul s-a clădit și s-a ridicat, înzestrându-se cu cele de cuviință, de către concetățeanul nostru și iubitorul de artă, fiu al Constanței, Demostene Tranulis”.

            La ceremonie au fost prezente și două strănepoate ale lui Demostene Tranulis, al căror bunic a fost fratele mai mic al acestui Mecena al Constanței: Evanghelia Tsevelechi, venită special din Grecia pentru acest eveniment, și Anamaria Tranulis, fiica medicului Spiridon Tranulis.

            FERICIRE PE UN BALANSOAR Prima dintre acestea, Evanghelia Tsevelechi, este singura urmașă în viață a lui Demostene Tranulis, care l-a cunoscut pe acest Mecena al Constanței, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe atunci era doar o copilă. „Mă duceam la „barba” Demostene mai ales pentru balansoar. Eram cea mai fericită pe acel balansoar. Și mă mai duceam pentru pianul de copil al Victoriței (n.r. - fiica soției lui Demostene Tranulis), care m-a învățat să cânt. Filmul cu „barba” Demostene se rupe la înmormântarea lui, în 1946”, a spus Evanghelia Tsevelechi. Aceasta a conchis: „Unchiul nu a fost înstărit, dar i-a plăcut cultura, i-a plăcut tradiția. A iubit orașul Constanța, unde a crescut, a trăit și a murit”.

            La întâlnire a fost prezentă și medicul Despina Hagiu, care și-a amintit de familia Tranulis. „Am cunoscut familia Tranulis foarte bine. Am vizitat-o aproape zilnic, până în anul 1951. Trăia într-o casa boierească. Era o casă cu tapet din mătase, cu bibliotecă cu cărți legate în piele”, a spus Despina Hagiu.