Primul aparat capabil să detecteze, pe baza respiraţiei şi transpiraţiei, victimele aflate sub ruinele unei construcţii, după un cutremur sau un atentat, a fost pus la punct de oamenii de ştiinţă. Aceste detectoare ”adulmecă” reziduurile organice produse de corpul uman când respiră, transpiră sau urinează. Câinii pot fi dresaţi să detecteze aceşti compuşi organici, însă antrenamentul lor este scump. Totodată, în momentul intervenţiei, atât câinele, cât şi dresorul său au nevoie de pauze dese şi sunt expuşi pericolului. ”Un astfel de aparat poate fi folosit pe teren, fără a avea în spate vreun laborator. Ar putea urmări semnele de viaţă pe durate mari şi pot fi folosite multe exemplare”, a explicat profesorul Paul Thomas, reprezentând Universitatea Loughborough din Marea Britanie.

Pentru testarea aparatului, opt voluntari au petrecut mai multe ore sub un maldăr de beton armat şi sticlă spartă ce reconstituia o clădire prăbuşită. Reziduurile organice ale acestor persoane intrau în contact cu materialele de construcţie şi variau în funcţie de condiţiile de umiditate, căldură, vânt, ceea ce făcea mai dificilă detectarea voluntarilor. Cu toate acestea, aparatele au identificat rapid dioxidul de carbon şi amoniacul emise de corpul uman, în aerul ce răzbătea de sub dărâmături. Au fost, de asemenea, detectaţi alţi compuşi organici foarte volatili, ca acetona. Cercetătorii au constatat, astfel, o scădere netă a proporţiei de amoniac emis în timp ce voluntarii dormeau, fără să poată deocamdată să explice acest fenomen. Studiul, efectuat în premieră pe un astfel de detector, a fost publicat de Institutul de Fizică din Marea Britanie.