Probabil că nu este durere mai mare pe lumea aceasta decât aceea de a-ți pierde odrasla. Singura mângâiere a părinților rămâne speranța unei lumi mai bune pentru făptura lor, Dincolo, în lumea nevăzută muritorilor. Aceste gânduri transpar și din cuvintele săpate în piatră de un părinte, Zosimos, care a trăit în secolul al IV-lea, pe meleagurile Dobrogei de astăzi, și care și-a pierdut copilul, pe Patrikios. Inscripția funerară descoperită în urmă cu câțiva ani, în timpul amenajării parcării centrului comercial Maritimo, este expusă, luna aceasta, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), în cadrul proiectului „Exponatul lunii”.

 „PATRIKIOS, CEL MAI ÎNDRĂGIT DINTRE TOȚI COPIII MEI PE CÂND ERAI ÎN VIAȚĂ” Cuvintele săpate în piatră sunt emoționante, dar în ele se întrezărește speranța: „Patrikios, cel mai îndrăgit dintre toți copiii mei pe când erai în viață. Acum însă, întrucât ne-ai părăsit, mie și mamei tale, care ți-am dat naștere, ne revine necontenita durere pe viață, în vreme ce tu ai căpătat prilejul de a-ți petrece timpul în ceruri. Rămâi acolo pentru totdeauna, contemplându-l, mulțumită vârstei tale fragede, pe Dumnezeu cel nemuritor”.  Din păcate, aceste cuvinte reprezintă doar finalul unui text funerar mai amplu, din care s-au mai păstrat doar niște cuvinte greu de interpretat:  „... am trăit doi cu doi ani”.

Referitor la cuvintele săpate în piatră, specialiștii MINAC precizează că „textul inscripției iese în evidență prin aluzia pe care o face la viața de dincolo, fapt ce constituie o trimitere la religia creștină. Totodată, textul este și un ecou la credința despre viață și moarte din opera lui Homer”.

Se pare că această inscripție, scoasă la suprafață în timpul amenajării parcării centrului comercial Maritimo din Constanța, a fost refolosită (poate ca material de construcție) în secolele care au urmat, descoperirea nefiind făcută în context funerar. De altfel, zona este cunoscută și pentru alte descoperiri arheologice grecești și romane de factură diversă.