ÎN CURÂND O AMINTIRE Calota glaciară din Groenlanda şi banchiza arctică au atins nivelurile de topire record înregistrate în anii precedenţi, în perioada verii, însă cu patru săptămâni mai devreme decât în mod tradiţional. Astfel, pe 8 august, calota glaciară a Groenlandei a atins nivelul minim record înregistrat la sfârşitul verii 2010, potrivit unui articol publicat de Marco Tedesco, profesor asistent la Departamentul de ştiinţe ale atmosferei şi pământului la City College din New York. Gheţarii din Groenlanda au suferit o diminuare puternică aproape în toate regiunile, inclusiv la altitudini care de obicei sunt scutite de fenomenul de topire. La mijlocul lunii iulie, deja, datele furnizate de sateliţii NASA arătau că 97% din suprafaţa calotei glaciare din Groenlanda a fost acoperită de un strat subţire de apă, un eveniment excepţional.

Amploarea fenomenului de topire provoacă nelinişte în rândul specialiştilor. Fenomenul a modificat proprietăţile fizice ale stratului de zăpadă, însă cel mai probabil nu a contribuit la ridicarea nivelului oceanului, aşa cum se întâmplă de obicei cu masa de gheaţă topită. În paralel, National Snow and Ice Data Center (NSIDC) din SUA a anunţat pe 13 august că întinderea banchizei arctice rămâne sub nivelul record minim înregistrat în 2007, adică o întindere de 5,1 milioane de kilometri pătraţi, cu 2,7 milioane mai puţin decât media observată între 1979 şi 2000 şi cu 483.000 de kilometri pătraţi mai puţin decât precedentul record. Ritmul topirii de la sfârşitul lunii iunie a fost rapid, cu peste 100.000 de kilometri pătraţi zilnic, iar astfel, în zece ani, Arctica va rămâne fără gheaţă!

COMUNITATE PE CALE DE DISPARIŢIE În mai puţin de 25 de ani, încălzirea globală va determina dispariţia unei comunităţi din Groenlanda. Timp de un an, antropologul Stephen Leonard din cadrul Universităţii Cambridge a locuit printre inugguiţi, o populaţie ce reprezintă o subcultură a inuiţilor şi a văzut cum încălzirea globală şi consumismul le schimbă din ce în ce mai mult viaţa. Inugguiţii trăiesc de secole în Qaanaaq, ca vânători - culegători. Unii spun că până la descoperirea lor de către Sir John Ross, în 1818, inugguiţii credeau că sunt singurii locuitori ai lumii. Astăzi, zona reprezintă cea mai nordică aşezare permanentă de pe Terra.

Viaţa acestei comunităţi se bazează pe gheaţă. Principala lor sursă de hrană, provenită din vânătoare, este conservată în gheaţa care se menţine din septembrie până în iulie. Anul trecut, însă, gheaţa s-a lăsat aşteptată până în decembrie. Pentru că gheţarii se topesc tot mai repede, mişcările mamiferelor acvatice devin imprevizibile, ceea ce le pune stilul de viaţă în pericol. Comunitatea este aprovizionată graţie unor vase trimise de Guvernul danez, însă oficialii aflaţi la 1.600 de kilometri distanţă acuză costul ridicat al acestei operaţiuni, punând presiune pe comunitate să se mute. Limba lor, Inuktun, nu a fost niciodată transcrisă, fiind vorbită de doar 770 de oameni. Dacă îşi vor părăsi regiunea, pentru a căuta locuri de muncă în sud-vestul Groenlandei, inugguiţii se tem că îşi vor pierde atât limba, pe care ceilalţi groenlandezi nu o înţeleg, cât şi bogata lor cultură. Destinul acestei culturi se află sub semnul întrebării.