Ideea înfăptuirii unui Muzeu al Satului dobrogean, una din dezideratele ştiinţifice ale Muzeului de Artă Populară, a devenit realitate prin bunăvoinţa stareţului Mănăstirii Dervent, părintele Andrei, care şi-a dorit ca acest muzeu să se ridice lângă lăcaşul monahal. Primei case, strămutată dintr-o aşezare veche a Dobrogei, Oltina, menţionată pentru prima dată într-un defter (registru turcesc) de la 1573, i se va adăuga, în curând, o gospodărie din localitatea Râmnicu de Jos. Lucrările de strămutare vor începe din primăvară, locuinţa fiind transformată în casă memorială pentru stareţul Elefterie.

Părintele Elefterie a venit la Dervent în anul 1936, la cererea Preasfinţitului Episop Gherontie, care l-a trimis în Dobrogea pentru a sluji la schitul Dervent „Crucea de leac”. În 1938, a fost numit stareţ al Mănăstirii Dervent, prin ordinul Episcopiei Tomisului, unde slujeşte până în anul 1959, când, prin presiunea organelor securisto-comuniste, va fi obligat să-şi dea demisia. În februarie 1990, părintele Elefterie s-a întors la Dervent, trecând la cele veşnice câteva luni mai târziu, în mai 1990. Acesta a continuat lucrările de construcţii - chilii pentru călugări - consolidând, totodată, viaţa de obşte a noii mănăstiri. „Pentru toate aceste calităţi ale sale, stareţul mănăstirii Dervent, părintele Andrei, a dorit să strămutăm o casă din satul Râmnicu de Jos, pentru că acolo a trăit familia stareţului Elefterie”, a declarat directorul Muzeului de Artă Populară, Maria Magiru.

Organizarea Muzeului Satului Dobrogean se face de către Muzeul de Artă Populară, care acordă toată asistenţa ştiinţifică şi Mănăstirea Dervent, la care se adaugă şi sprijinul acordat de Consiliul Judeţean Constanţa. În cadrul Muzeului Satului de la Dervent se vor regăsi toate tipurile de case din Dobrogea de Sud şi de Nord, pentru a conserva cele mai vechi case din vechiul teritoriu cuprins între Dunăre şi Mare.