Un nou guvern de tehnocraţi, un guvern minoritar de stânga, formarea unor alianţe considerate improbabile sau noi alegeri sunt principalele soluţii la impasul în care se află Italia, după alegerile ce nu au condus la formarea unei majorităţi clare, provocând îngrijorare în Europa. Timpul presează, pieţele se îngrijorează, iar ţara supraîndatorată şi aflată în recesiune întârzie să adopte decizii urgente şi dificile, însă niciun scenariu nu prevalează imediat. Adevăratul învingător al scrutinului de duminică şi luni, fostul umorist Beppe Grillo, a cărui Mişcare Cinci Stele (M5S) a cristalizat votul de protest, obţinând un sfert din buletinele introduse în urne, a refuzat ferm un acord asupra unui program comun de reforme concrete (tăieri ale cheltuielilor de natură politică, măsuri destinate şomerilor şi muncitorilor săraci) care i-a fost propus de liderul stângii. Grillo a mers mai departe, caricaturizându-l pe Pier Luigi Bersani, pe care l-a catalogat drept ”un zombi”, pe blog, acuzându-l că îi hărţuieşte politic alegătorii, prin încercarea de a-i atrage în tabăra sa. Beneficiind de o majoritate solidă în Camera Deputaţilor, coaliţia lui Bersani este minoritară în Senat şi ar avea nevoie fie de susţinerea M5S, care are 54 de mandate în această Cameră, fie de cea a coaliţiei de dreapta a lui Silvio Berlusconi, pentru a trece de testul unui vot de încredere iniţial, ce permite unui guvern să intre în funcţiune. Il Cavaliere s-a declarat dispus să îi ofere, în anumite condiţii, o susţinere lui Bersani, o ipoteză pe care activiştii de stânga şi anturajul liderului stângii o resping cu fermitate. Nici Il Cavaliere şi nici Grillo nu intenţionează, în schimb, să încheie o alianţă între ei. ”Beppe Grillo va fi cel care va decide dacă vrea noi alegeri sau nu. El are un rol central, mingea se află în terenul său”, a apreciat Roberto D\'Alimonte, un profesor de ştiinţe politice.

Colorând şi mai mult scenariul italian, numeroşi activişti M5S l-au contestat pe Beppe Grillo atunci când acesta a respins aprioric un acord cu stânga. Într-o încercare de a calma îngrijorarea la nivelul UE, preşedintele italian, Giorgio Napolitano, a promis, joi, în cursul unei vizite în Germania, că ”peninsula îşi va asuma responsabilităţile şi partea sa de sacrificiu în vederea construcţiei europene”. El a recunoscut, totuşi, că nu există posibilitatea unei accelerări a formării unui guvern, care are de aşteptat până la jumătatea lui martie. Îniante de aceasta, Constituţia italiană prevede o fază exploratorie, în cursul căreia preşedintele primeşte diverse partide la consultări, pentru a vedea dacă poate fi formată o majoritate. Rezultatul alegerilor italiene a provocat stupoare şi jenă în UE, în general, dar şi în Germania, principala promotoare a austerităţii. El a relansat, totodată, dezbaterea asupra politicilor de austeritate promovate de Bruxelles şi Berlin, care reclamă o continuare a eforturilor bugetare din partea unor ţări fragilizate membre ale Zonei Euro.

SUGESTIE NEMŢEASCĂ Un deputat german din cadrul partidului conservator CDU (Uniunea Creştin-Democrată), condus de Angela Merkel, a declarat pentru site-ul cotidianului ”Handelsblatt” că ”Italia ar trebui să părăsească Zona Euro, dacă nu se va ajunge la formarea unei majorităţi stabile proeuropene. Dacă o ţară nu reuşeşte să convingă majoritatea populaţiei sale de respectarea angajamentelor pe care singură şi le-a asumat pentru ca moneda unică să funcţioneze, nu i se poate cere din exterior să voteze din nou, ci ar trebui să i se permită să revină la moneda naţională”. ”Dacă vrem să revenim la o coexistenţă paşnică şi respectuoasă în Europa şi să luăm în serios dreptul popoarelor la autodeterminare, trebuie să ieşim din ideologia «euro-europeană»”, a argumentat Klaus-Peter Willsch, un cunoscut deputat eurosceptic CDU, ce face parte dintr-un grup minoritar în cadrul partidului. Grupul eurosceptic din cadrul partidului liberal FDP, aliatul lui Merkel la guvernare, a pledat, de asemenea, în favoarea ieşirii Italiei din Zona Euro.