O imagine realizată de telescopul Hubble într-o perioadă de zece ani cuprinde mai mult de zece mii de galaxii, unele dintre ele vechi de miliarde de ani. Imaginea realizată de oamenii de ştiinţă de la NASA, cu ajutorul telescopului spaţial Hubble, a impresionat datorită numărului mare de galaxii surprinse şi a culorilor vii, obţinute prin includerea luminii ultraviolete, invizibilă ochiului uman, în condiţii normale. Imaginea este compusă dintr-o serie de fotografii realizate în spectrul ultraviolet, într-o perioadă de aproape zece ani, care au fost adăugate imaginilor mai vechi, în spectrul vizibil şi cel infraroşu apropiat.

Fotografia dată publicităţii de NASA cuprinde peste 10.000 de galaxii, unele dintre ele mai vechi de 13 miliarde de ani, apărute la doar câteva sute de milioane de ani de la Big Bang. Observarea acestora a fost posibilă graţie includerii luminii ultraviolete, care este emisă de stele foarte fierbinţi, mari şi relativ tinere. Telescopul spaţial Hubble poate realiza astfel de imagini datorită faptului că se află în afara atmosferei terestre, unde stratul de ozon nu afectează lumina ultravioletă.

Imaginea imortalizează o regiune a spaţiului cosmic numită Câmpul ultra profund Hubble (Hubble Ultra-Deep Field), care are o densitate mai mică de stele puternic strălucitoare apropiate de Pământ, astfel că cele mai îndepărtate pot fi observate mai uşor. Observată de pe Terra, cu ochiul liber, zona studiată pare mai mică decât o bucată de hârtie cu dimensiunile de un milimetru / un milimetru, aflată la o distanţă de un metru faţă de observator. Regiunea, care acoperă doar 13 milionimi din suprafaţa totală a cerului, cuprinde cel puţin zece mii de galaxii, unele dintre ele vechi de miliarde de ani.

O altă informaţie captivantă despre descoperirile din spaţiu priveşte steaua lui Kapteyn, din discreta constelaţie Pictorul, vizibilă doar pe cerul austral. Se pare că are pe orbita sa cea mai veche exoplanetă telurică descoperită pe care ar putea exista viaţă. Steaua lui Kapteyn, care poartă numele astronomului Jacobus Kapteyn, cel care a descoperit-o în anul 1898, este o pitică roşie din clasa M1, aflată la aproximativ 13 ani lumină de Soare, ce are o strălucire de magnitudinea 9 şi poate fi văzută chiar şi printr-un binoclu. Steaua lui Kapteyn este cea de-a 25-a stea în ordinea apropierii de Soare, prima fiind, desigur, Proxima Centauri, la circa 4,2 ani lumină distanţă.

Două exoplanete, Kapteyn b şi Kapteyn c, au fost descoperite recent în jurul Stelei lui Kapteyn, care este una dintre cele mai bătrâne stele din vecinătatea relativă a Soarelui. Una dintre aceste planete se află în aşa-numita ”zonă de aur”, adică la distanţa potrivită faţă de steaua sa pentru a putea avea la suprafaţă apă în stare lichidă. Planetele Kapteyn b şi Kapteyn c au amândouă vârsta de aproximativ 11,5 miliarde de ani, adică de 2,5 ori mai mult decât vârsta Pământului, conform unui material publicat de un grup de oameni de ştiinţă coordonat de o echipă de cercetători de la Universitatea Queen Mary din Londra. Kapteyn b, planeta mai interesantă dintre cele două sub aspectul posibilităţii existenţei vieţii, este suficient de caldă pentru a permite existenţa apei în stare lichidă şi astfel este şi cea mai bătrână planetă pe care ar putea exista viaţă, din cele descoperite până în prezent. Planeta Kapteyn b are o masă de cel puţin cinci ori mai mare decât cea terestră şi are o perioadă de revoluţie de doar 48 de zile, faţă de cele 365 de zile ale anului terestru. De cealaltă parte, Kapteyn c este mult mai masivă şi încheie o perioadă de revoluţie în 121 de zile. Fiind la o distanţă mai mare faţă de steaua sa, pe această planetă nu poate exista apă în stare lichidă.