Activitatea Comisiei de etică a Universității "Ovidius" este sublimă dar lipsește cu desăvârșire. Este constatarea directorului misiunii de evaluare ARACIS de la UOC, care a dedicat aproape o pagină din raportul său personal concluziilor privind etica. Neregulile constau atât în neconcordanțele dintre Codul de etică al Universității și regulamentul de funcționare al Comisiei de etică a aceleiași instituții, cât și în informațiile lacunare și evazive conținute de documentele întocmite de comisie. Cel mai grav este însă faptul că regulamentul structurii care ar trebui să apere imaginea instituției de abuzuri și corupție limitează posibilitatea sesizării încălcării Codului etic prin faptul că nu acceptă decât informații de la persoanele direct afectate de respectivele acțiuni ilicite.

Dacă în ultimele ediţii am prezentat pe larg considerațiile evaluatorului străin privind managementul învechit și structurilor organizatorilor stufoase din Universitatea "Ovidius", conținute într-un raportul însușit în iulie 2016 de Agenția Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS), astăzi revenim cu o serie de concluzii legate de transparența actului administrativ și educațional din UOC, aparținând atât profesorilor universitari români care au analizat activitatea instituției, cât și em. prof. univ. dr. Winfried Muller de la Universitatea din Austria.

Directorul misiunii de evaluare ARACIS, prof. univ. dr. ing. Dorian Cojocaru, subliniază în pagina 17 a unui raport care se întinde pe 80 de file mai multe probleme legate de transparența activității comisiei de etică a Universității - prima bubă: raportul de autevaluare nu conține nicio informație referitoare la persoanele care fac parte din această comisie. Dacă asta este o simplă scăpare, extrem de grav este că sancțiunile stabilite pentru studenți în Codul de etică al Universității nu se pupă cu cele stabilite prin regulamentul comisiei de resort.

DACĂ NU ÎNCALCI CODUL DE ETICĂ, NU AI DREPTUL SĂ FACI RECLAMAȚII...

O remarcă alarmantă a prof. univ. dr. ing. Dorian Cojocaru este cea conform căreia regulamentul Comisiei de etică limitează posibilitatea sesizării încălcărilor Codului etic în UOC, deoarece, la art 15. al (4) stipulează că "nu se acceptă sesizări din partea altor persoane decât a celor direct afectate". Care va să zică, dacă o terță persoană suspectează faptul că se dă șpagă pentru examen, aceasta nu poate sesiza Comisia de etică pentru că nu este nici studentul care a dat plicul și nici profesorul sau asistentul universitar care l-a acceptat. Pe principiul - actul de corupție nu a avut loc dacă nu a fost dat în vileag de unul dintre complici. Așadar, lupta pentru etică în UOC se bazează exclusiv și nerealist pe conștiința acelora care au înclinații spre scurtături educaționale plătite.

RAPOARTE EVAZIVE

În același context, raportul directorului misiunii de evaluare evidențiază că autevaluarea realizată de Universitatea "Ovidius" nu conține niciun raport întocmit de Comisia de Etică: "Pe site-ul universității există două rapoarte ale Comisiei de etică, unul pentru anul universitar 2010 - 2011 și unul pentru anul 2012. Raportul pentru anul universitar 2010 - 2011 face referire la o sesizare care a rămas în analiză după modificarea comisiei de etică realizată prin hotărârea senatului din 16.11.2011. Celălalt raport nu pare să facă mențiune la modul de soluționare a respectivei plângeri. Nu există rapoarte ale comisiei de etică pentru anul 2015. Rapoartele sunt relativ evazive, fără să fie precizate persoanele implicate în sesizări. Nu există dovezi că soluțiile luate de comisia de etică au fost făcute publice".

INFORMAȚII NETRANSPARENTE PRIVIND ANGAJAȚII UOC

Și em. prof. univ. dr. Winfried Muller a constatat probleme legate de transparență, în pagina a doua a raportului său privind Universitatea "Ovidius": "La fel ca în alte universități din România, informațiile furnizate cu privire la numărul angajaților sunt oarecum netransparente și neconcludente. (...) Unele documente oferă cifre ușor diferite cu privire la numărul angajaților. Nu este clară modalitatea în care sunt acoperite sarcinile educaționale aferente posturilor vacante. Mai mult, mai mulți profesori universitari au totodată și atribuții administrative".