A fost una dintre cele mai complexe și mai scumpe (a costat în jur de 300.000 de euro) anchete din istoria DIICOT și a dus la destructurarea unei rețele infracționale despre care surse judiciare spun că era mai bună și mai profesionistă decât celebra grupare sârbă "Pantera Roz". Este vorba despre dosarul "Academia Infractorilor", care joi a ajuns la final. Liderul Adrian Botez a fost condamnat la 24 de ani, două luni și 20 de zile de detenție. Amănunte despre decizia magistraților, despre investigația DIICOT și despre organizarea de tip militar pe care Academia o avea citiți în pagina "Eveniment".

Dosarul "Academia Infractorilor", care a vizat una dintre cele mai bine organizate rețele infracționale destructurate de procurorii din România în ultimii zece ani, a ajuns la final. Magistrații Curții de Apel București au decis ca Adrian Botez, liderul Academiei, o structură despre care surse judiciare au afirmat că era mai profesionistă decât celebra grupare sârbă "Pantera Roz", s-a ales cu o pedeapsă micșorată, de la 30 de ani de detenție (cât hotărâse Tribunalul București) la 24 de ani, două luni și 20 de zile. Decizia este definitivă. Pe lângă Botez, Curtea a mai condamnat opt membri ai găștii sale, dintre care unul cu suspendare. Față de alte opt persoane ce făceau parte din Academie s-a disjuns cauza. Suspecții au fost trimiși în judecată pentru 27 de tâlhării comise în Marea Britanie, Belgia, Italia, Franţa, Germania, Austria şi Danemarca.

"Academia Infractorilor" a fost anihilată de procurorii DIICOT la capătul uneia dintre cele mai vaste și mai scumpe (a costat 300.000 de euro) investigații derulate vreodată în istoria acestei structuri. Oamenii legii spun că, în perioada 2013-2015, "soldații" și "ofițerii"Academiei au dat numeroase lovituri în diverse țări din Europa și au furat din magazine de lux bijuterii și ceasuri în valoare totală de 10 milioane de euro. Modul de operare folosit era unul bazat pe forță, însă violența exercitată nu era haotică, ci standardizată și aplicată la secundă de infractori. Hoții se documentau în legătură cu spațiile comerciale vizate, studiau măsurile de protecție, traseele pe care se puteau face apoi nevăzuți și căile de atac. „Nu se foloseau pentru fugă niciodată autoturisme. Tabăra infracţională era întotdeauna la periferia oraşelor. Jafurile erau comise şi ziua, şi noaptea, fiind utilizate inclusiv cocktailuri Molotov pentru pătrundere”, au declarat procurorii DIICOT la momentul reținerii suspecților. În timpul loviturii, un membru al găștii rămânea în afara acțiunii propriu-zise, în ușa magazinului, și cronometra totul, având grijă ca operațiunea să nu dureze mai mult de 60 de secunde. La finalul jafului, suspecții se retrăgeau pe rute diferite.

OMERTA Organizarea rețelei, din care făceau parte peste 100 de oameni, toți recrutați din Neamț, combina rigoarea militară cu principiile "Legii Tăcerii". "Regulile acestui grup sunt adunate într-un cod intitulat "Regulamentul Academiei Infractorilor Români". Este un cod ce conține capitole distincte, referitoare lapregătirea fizică, psihică, teoretică, practică şi de anchetăprin care trebuia să treacă fiecare membru. Exista o regulă: dacă te caută şi te ia garda, te mai întorci acasă, niciodată nu te mai întorci când te caută şi te ia preotul. Oamenii erau încurajaţi astfel că vor scăpa dacă sunt arestaţi, dar avertizați să nu trădeze. (...) Gruparea funcţiona după legea „Omerta“ - nu văd, nu aud, nu vorbesc”, au mai spus anchetatorii.

PREGĂTIREA Procurorii au arătat că recruții grupării au trecut prin perioada de pregătire fizică și teoretică (de 90 de zile) în locații situate la Marea Neagră, în București, la Cluj, dar și în Franța, la Strasbourg. Indivizii racolați de "ofițerii" cu experiență învățau cum trebuie să se comporte și ce trebuie să declare în cazul în care erau prinși. "Profesorii" îi urmăreau pe "elevii" recrutați în general din familii sărace sau chiar din case de copii, pentru a stabili ce rol pot juca în raidurile viitoare. Spre exemplu, executanții erau puși să adune de pe jos mai multe obiecte într-un timp cât mai scurt (agilitatea era esențială, în condițiile în care regula era ca spargerile să nu dureze mai mult de 60 de secunde). Cei care se dovedeau cei mai rapizi deveneau "culegători" și aveau misiunea de a aduna bijuteriile și ceasurile din vitrinele magazinelor de lux vizate.

DORMEAU ÎN CORTURI, LA PERIFERIE

După acești pași, recruții erau trimiși în țările din vestul Europei în care Academia acționa. Plecau cu mașina, la bordul autocarelor sau cu avionul. Când ajungeau la destinație, mergeau la periferia orașelor, unde se instalau în păduri sau în zone industriale, locuind în corturi, izolați. Singura persoană echipată cu telefon (cât mai puțin sofisticat cu putință) era coordonatorul găștii, care ținea legătura cu șefii din România.