Unul dintre cei mai importanți scriitori maghiari, Péter Esterházy, câștigător în 2009 al Marelui Premiu „Ovidius” la Festivalul Internaţional „Zile şi Nopţi de Literatură“ de la Neptun, a încetat din viață pe 14 iulie. Scriitorul a fost răpus la vârsta de 66 ani de către un cancer pancreatic. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi, inclusiv în română, fiind publicate la editurile Humanitas, Paralela 45 și Curtea Veche.

Péter Esterházy s-a născut în Budapesta pe 14 aprilie 1950, într-una dintre cele mai vechi şi renumite familii aristocratice maghiare. După ce comuniştii au preluat puterea în 1948, familia Esterházy a fost deposedată de bunuri şi proprietăţi şi deportată, în 1951, într-un sat, unde a trăit în condiţii mizere. Ca majoritatea aristocraţilor din Ungaria, părinţii săi puteau părăsi ţara în timpul revoluţiei din 1956, dar au rămas, cu cei patru copii, la Budapesta.

Cea mai cunoscută carte a sa, „Harmonia caelestis”, apărută în 2000 și publicată în 2008 la editura Curtea Veche, este o relatare semi-autobiografică a istoriei familiei sale cu rădăcini aristocrate, cartea fiind considerată o cronică a declinului civilizației occidentale.

Péter Esterházy a urmat o şcoală postliceală de religie, una dintre puţinele şcoli ecleziastice care nu au fost închise, iar în 1969 și 1974 a studiat matematică la Universitatea „Eotvos Lorand“ din Budapesta. Între 1974-1978 a lucrat ca administrator de sistem la Departamentul de Procesare a Datelor din cadrul Ministerului Industriilor. După aceea s-a dedicat în întregime literaturii, trăind ca scriitor independent. Primele sale scrieri au fost publicate în reviste de literatură în 1974.

Pentru creația sa, scriitorul ungar a fost distins cu: Premiul Naţional al Austriei pentru Literatură Europeană (1999), Premiul Literaturii Maghiare (2001), Premiul Herder (2002).

Citește și:

Scriitorul Péter Esterházy a cîştigat Marele Premiu „Ovidius“ al Festivalului Internaţional „Zile şi Nopţi de Literatură“