O nouă revistă și-a făcut apariția în peisajul publicistic tomitan: „Manifest românește”. Fondată de Ștefan Paraschiv, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, revista de artă, de cultură și de istorie românească are o apariție bianuală. „„Manifest românește“ nu este o foaie de clan (....) Dincolo de a fi un crez tipărit, este o declarație de dragoste și o mărturisire de credință și încă o încercare disperată din partea mea de a mă convinge că nu sunt singur în această luptă”, a spus Paraschiv, tânărul redactor-șef.

„Cine altul dacă nu verbul reprezintă arma tânărului? Este confesiunea pe care v-o fac”, a mai spus fondatorul revistei. „Cum nu am putut reuși rezervarea unor garanții editoriale - atât în ceea ce privește finanțarea, cât și tiparul -, nu ne rămâne decât să trăim cu farmecul îndoielii și al necunoscutului, dar și să ne cinstim, spășit, mecenatul: prezenta ediție apare datorită sprijinului necondiționat al domnului Decebal Făgădău, viceprimar al municipiului Constanța (n.r. - la această dată, primar interimar)”, se arată în „manifestul” revistei.

Primul număr al bianualului i-a fost dedicat actorului Papil Panduru de la Teatrul Mic din București, căruia i-a fost închinat un amplu „Dosar de existență”. Invitat special al evenimentului editorial, care a avut loc vineri seară, la librăria Cărturești, actorul nu a putut fi prezent din motive de sănătate, dar au onorat invitația: prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrașcu, George Eugen Doinaru, de la Radio Neptun, muzeograful Lavinia Gheorghe-Dumitrașcu și alți oaspeți.

„O VREME ÎN CARE BEIZADELELE ÎNSELE AVEAU MĂSURĂ ÎN RAPORT CU VALOAREA” „Eram obișnuiți, noi, generațiile care am trecut de 50, 60, 70 ani, să întindem mâna, ca legătură, generațiilor mai tinere, ca spirit, care vin după noi. Noi am întins mâna și am găsit un mare zid. Zidul era, în mare mare parte, al generației care azi conduce România. Cuvintele mele de azi se adresează adolescenților români. Pe adolescenții români s-a construit țara. Adolescenții au fost tinerii școleri de la sfârșitul secolului al XVIII-lea din școlile dobrogene de la Silistra, de la Turtucaia, de la Cernavodă. Adolescenți au fost fiii de țărani care au studiat împreună cu Tudor Vladimirescu în marile școli. Atunci beizadelele însele aveau măsură în raport cu valoarea”, a spus prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrașcu, „ridicând” un arc simbolic peste timp, în semn de prețuire pentru adolescenți - cei de ieri, cei de astăzi și cei de mâine.