Ferită de criza economică și mereu ținută în anticamera UE ca soluție de urgență pentru a salva Europa de orice scenariu cu tentă apocaliptică, Turcia mai înregistrează un derapaj de la libertatea de exprimare și, prin lobby-ul făcut împotriva intelectualilor care ridică semne de întrebare cu privire la legimitatea măsurilor luate de regimul Erdogan, sporește presiunea asupra societății civile. Toate acestea se petrec fără condamnări teatrale din partea cancelariilor occidentale, deși distanța pe care o țin față de președinția Erdogan se mărește și este sesizabilă.

Totul a devenit o mare controversă în Turcia, prin atacuri la canalele media ale opoziției sau ale mass-media independente. Ca de obicei, încep percheziții anunțate cu mare tam-tam, pentru suspiciuni stufoase, uneori soldate chiar cu arestări, iar bănuielile pot plana și ani buni, în care suspecții ar putea fi oricând reîncarcerați. Este o hibă veche a sistemului juridic turc, dar nimeni, după cum se vede, nu are interesul să o remedieze. Așa că ieri s-a consemnat un nou episod. Instituții media prezentate drept apropiate de clericul musulman Fethullah Gulen, cel mai mare rival al președintelui Tayyip Erdogan, au făcut obiectul perchezițiilor și 23 de persoane de pe întreg teritoriul țării au fost arestate. Jurnaliști, activiști, scenariști, producători se află după gratii în ceea ce liderul principalului partid de opoziție, Kemal Kilicdaroglu, a denunțat drept ”o lovitură împotriva democrației”. În total, sunt anchetate circa 400 de persoane.

Nu scapă de furia guvernamentală nici cei mai importanți scriitori ai țării. Cotidianul pro-Erdogan ”Takvim” s-a lansat într-un atac fără precendent la adresa lui Orhan Pamuk și a lui Elif Shafak, pe care i-a acuzat că sunt controlați de ”un lobby internațional de literatură căruia i s-a pus pata pe Guvernul turc”. Acuzațiile ne sunt din nou familiare, cu diatribe ca ”spioni ai agenturilor străine”, plătiți ca să înfiereze Guvernul condus de Yeni Akit. Discursul insultător, calomnia și dezinformarea au pătruns printre rândurile unei anumite părți a presei turce, care nu iese de sub controlul puterii. În plus, controlul impus mass-media face ca situația drepturilor omului să fie extrem de precară în Turcia.