“Făcea parte dintre artiştii aceia care seamănă numai cu ei înşişi” - Dorel Vişan.

Un artist modest, cu mult bun simţ şi inimă mare. Teama de a nu îi deranja pe alţii şi dorinţa de a ajuta cât mai mulţi oameni i-au guvernat viaţa. Făcea artă de dragul artei şi nu pentru bani sau faimă. O singură vorbă grea îl rănea enorm, iar “arta nouă”, cu dezinhibările ei lingvistice şi tonale, cu actorii şi actriţele fără grijă pentru fond, ci doar pentru formă, îl jigneau profund şi îl făceau să se încuie, la propriu, în casă.

În această după-amiază, acest adevărat model de a face artă şi de conduită socială s-a stins. Marin Moraru, zis şi Marinuş, unul dintre actorii generaţiei de aur a părăsit scena vieţii, întristat şi supărat. Într-un interviu pentru ziarulring.ro, Marin Moraru, care a împlinit în ianuarie anul acesta 79 de ani, a dat o declaraţie tristă: „Nu-mi doresc nimic de ziua mea, nici măcar sănătate! Dacă este, este, dacă nu, asta e! M-au felicitat colegii de breaslă, dar nu-mi serbez ziua cu nimeni”. Artistul era extrem de dezamăgit de tânăra generaţie de artişti, de modul prea brutal în care arta este scoasă în stradă, de lipsa de antrenament actoricesc şi fizic, de modul de a se comporta al “următoarei generaţii”.

Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937, în București. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” Bucureşti în anul 1961, la clasa profesorului Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa “O scrisoare pierdută” a lui I.L. Caragiale. După absolvirea facultății, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) și la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” (1971-1974). După o perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la IATC București (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Național „I.L. Caragiale”, unde era angajat ca actor. Din anul 2002 era societar de onoare al Teatrului Național din București.

Moştenirea sa culturală numără sute de roluri de teatru şi televiziune alături de monştrii sacri ai generaţiei sale.

Dumnezeu să-l odihnească!