Un nou nume apare pe firmamentul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER): căpitanul în rezervă Florian Cormoş, care a deţinut funcţia de comandant al Coloniei de muncă de la Cernavodă în perioada 20 decembrie 1952 - 17 aprilie 1953. Potrivit preşedintelui IICCMER, Andrei Muraru, Florian Cormoş a impus un regim de exterminare a celor internaţi administrativ şi a condamnaţilor aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate, în cele patru luni în care a condus Colonia de muncă de la Cernavodă fiind înregistrate 115 decese. De asemenea, în timpul în care Florian Cormoş a condus Colonia de muncă a fost înregistrat şi un număr mare de infirmităţi permanente. Andrei Muraru solicită Parchetului ÎCCJ începerea urmăririi penale a lui Florian Cormoş pentru genocid, acesta fiind al treilea torţionar pentru care IICCMER sesizează procurorii. Potrivit lui Muraru, Cormoş este al patrulea nume din lista celor 35 de persoane suspectate de comiterea unor crime politice în timpul regimului comunist, după Alexandru Vişinescu şi Ioan Ficior, în cazul cărora a fost deja începută urmărirea penală, şi Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013.

În replică, Florian Cormoş a declarat că nu are regrete, pentru că nu a făcut nimic în afară de ce era prevăzut în regulament. El a explicat cum de au murit atâţia oameni în perioada în care el a condus lagărul, făcând şi ironii pe această temă. „În regulament chiar spunea că trebuie să ai un comportament normal. Dar se întâmpla să îi mai dai o palmă. Dar să vii să-l omori, să-l chinui... Dar ce-am fost eu? Organ de Securitate?“, a declarat Cormoş într-un interviu pentru „Gândul“. El a precizat că a condus lagărul Columbia de la Cernavodă timp de trei luni şi nici nu a avut timp să cunoască şantierul. „Veneau cei epuizaţi. Toţi cei epuizaţi de la cele şapte colonii eu trebuia să îi primesc la Cernavodă. Cum să nu moară? Mureau şi pe drum. Să zicem că veneau de la Nazarcea... pe drum mureau. Păi i-am omorât eu? (...) Dintre toţi comandanţii, numai pe Cormoş îl găseşte. Eu la două-trei zile trebuia să omor un deţinut ca să fie adevărat ce mi se impută“, a mai spus torţionarul.

Întrebat dacă au murit deţinuţi la Columbia în perioada în care el a fost comandant, Cormoş a confirmat acest lucru, precizând că a şi anunţat autorităţile de la Bucureşti. Torţionarul a mai recunoscut şi faptul că celor care nu reuşeau să îşi facă norma li se tăia raţia, acest lucru făcându-se din ordinul ministrului: „Ministrul a dat acel ordin, nu cred că s-a mai dat aşa ordin. Se lua de la cel care nu îşi îndeplinea norma şi se dădea la cel care şi-o făcea. Ăla la 4.000, ălălalt la 3.000 şi ălălalt la 2.000 de calorii. Ce să iasă de aici? Nu iese genocid? Eu nu l-am aplicat, că nu aveam posibilitate. Nu aveam bucătărie”. Întrebat dacă trata diferit deţinuţii politici, el a precizat că nu a avut astfel de deţinuţi.

Florian Cormoş spune că a făcut tot ce a putut pentru deţinuţii epuizaţi, 40 dintre ei fiind în infirmerii, trataţi de medici. "Am chemat doctorul. Le dădea îngrijiri. Doctorul a zis: „Cât am putut, le-am dat, dar ce să fac?!” La proces l-am chemat pe Pavel Ştefan, ministrul (ministru de Interne între 1952 şi 1957 - n.r.). L-a chemat în instanţă. Am zis să-l cheme, că el a dat toate ordinele. Instanţa i-a spus: „Acuzatul vă pune în sarcină ordinele pe care le-aţi emis“. Pavel Ştefan a răspuns: „Toate ordinele au fost în conformitate cu principiile socialismului”. „Minte! Minte!”, am strigat eu. A tăcut din gură domnul ministru. Să căutaţi actul ăsta. La Ficior actul ăsta îi mai bun", a mai spus Cormoş. Acesta a negat că ar fi dat declaraţii, chiar şi atunci când i s-a citat dintr-o declaraţie care apare în dosarul întocmit în timpul anchetei, când Cormoş spunea că: "În dorinţa de a mări randamentul în producţie, am trecut peste prevederile legii şi am bătut câţiva deţinuţi". "(Izbucneşe în râs - n.r.) Dacă i-aş fi bătut acuma… Probabil mi-a scăpat. Eu m-am rugat şi am jurat că nu am dat nici o palmă la un deţinut pentru că nu am avut timp", a spus acesta pentru gandul.info, recunoscând însă că a trimis deţinuţi la carceră atunci când subofiţerii sau cei resposabili comunicau că aceştia erau recalcitranţi cu cadrele, nu îndeplineau normele sau un deţinut îl bătea pe un altul. Întrebat dacă în ianuarie - februarie 1953 îi trimitea la carceră în ger şi frig, acesta a replicat că nu era chiar aşa frig. "Nu era aşa frig. Aşa o fost. Alea nu trebuiau încălzite. Da’ eu la Jilava cum am stat? (...) Da' ce trebuie mai mare carceră ca butoaiele ale de ciment? Trebuie mai mare carceră? (...) Păi asta era din lemn, aia era din zid. (râde din nou - n.r.) Eu am stat la Jilava în carceră, pe ciment, pe nimic", a mai spus acesta.

Mărturia unui deţinut, Chiorean Gheorghe, potrivit căreia: "Domnul comandant Cormoş m-a bătut în poartă până ce am leşinat şi mi-a zis: „Ai să mergi la muncă pe şantier fără mâncare şi fără odihnă”", l-a făcut pe Cormoş să râdă. "Ha, ha, ha! Da' puteam eu să fac aşa ceva? Toate, toate sunt… Astea erau oarecum spuse în aşa fel încât să mă acuze. Dacă erau scrise erau suficient. Nu umblau după martori", a mai spus el.