Ştefan Hruşcă, maramureşeanul cu grai dulce, născut la Ieud, care trăieşte demult în Canada, dar care vine, an de an, în România, pentru a străbate ţara în lung şi-n lat şi a vesti Naşterea lui Hristos, a ajuns şi la Constanţa, miercuri seară, la Casa de Cultură. Bucuria cu care a cântat colindele de demult nu i-a trădat oboseala acumulată în cele şase recitaluri anterioare susţinute pe parcursul a trei zile, începând chiar de luni, ziua în care a împlinit 57 de ani. Dintre acestea, două avuseseră loc miercuri, unul la amiază, realizat „ad hoc”, la cerere, la uzina Vulcan din Capitală, iar altul în Slobozia.

„COLINDUL ESTE PENTRU ROMÂN O EMBLEMĂ” „Vreau să-mi cer iertare pentru faptul că anul trecut n-am trecut pe-acasă, să vă colind! Dar m-am dus să colind rudele, prietenii pe care-i aveţi departe de ţară. Mă aşteptau de cinci-şase ani, de aceea nu era fain să-i las să aştepte prea mult. Aşa că mă bucur că am ajuns din nou la dvs. şi tare m-aş fi bucurat să vă fi adus şi un pic de ninsoare, nu prea multă”, a spus Ştefan Hruşcă, în deschiderea concertului. A continuat să vorbească, lăudând frumuseţea, simplitatea şi înţelepciunea cântecelor de Crăciun. „Colindele noastre sunt zestre nepreţuită. Codul credinţei, al bunei cuviinţe şi al bunătăţii românului este transmis prin aceste colinde. Toate textele colindelor sunt de o înţelepciune nemaiîntâlnită. Avem datoria să le învăţăm, să le lăsăm copiilor, pentru că ele fac parte din identitatea noastră. Colindul este pentru român o emblemă”.

„Sculaţi, gazde nu dormiţi”, „Veniţi la Viflaem”, „Raiule, grădină verde”, „Când fost-a prunc mic Iisus”, „Scoală gazdă din pătuţ”, „Trei păstori se întâlniră”, „Deschide uşa, creştine!”, „Sara-i mare de Crăciun”, „Cerul şi pământul” sunt doar câteva dintre colindele pe care Hruşcă le-a cântat într-o oră şi jumătate.

„RUGĂ PENTRU PĂRINŢI” ŞI RECUNOŞTINŢĂ LUI PĂUNESCU Aşa cum face ori de câte ori vine la Constanţa, Hruşcă a interpretat unul dintre cele mai emoţionante cântece care-l definesc, „Rugă pentru părinţi”. „Odată am compus un cântec de la care a pornit toată cariera asta a mea, „Rugă pentru părinţi”, pe versuri de Adrian Păunescu, omul care mi-a dat şansa să ajung departe în muzică şi căruia-i datorez toată cariera mea”, a spus Ştefan Hruşcă.

După căderea cortinei, Ştefan Hruşcă a declarat, pentru cotidianul „Telegraf”: „La Constanţa mă simt exact ca în Ieud, ca în Maramureş. Parcă vă cunosc de-o viaţă pe voi, constănţenii”.

„SĂ-ŢI PLECI FRUNTEA LA PĂMÂNT DOAR ATUNCI CÂND FACI RUGĂCIUNE” „Colindul nu are nevoie de sclipiciuri, de efecte. Colindul este, pur şi simplu, perfect, în simplitatea lui. De aceea, acum, parcă mai mult ca niciodată, avem nevoie de firesc şi de simplu, să ştim să ne regăsim din aceste poveţe pe care ai noştri ni le-au dat. E foarte important ca verticalitatea noastră să rămână aşa cum o ştim noi din pruncie. Niciodată nu e bine să-ţi apleci fruntea la pământ, decât atunci când faci rugăciune. E bine să fim verticali în simplitate şi bunătate”, a mai spus Ştefan Hruşcă.

POVESTE FAINĂ DIN IEUD CU ANUŢA LUI GRIGAŞ Artistul a evocat și o frumoasă poveste din copilărie, care o are protagonistă pe Anuţa lui Grigaş. „Eram copil când mergeam în Ieud, la colindat. Anuţa a lui Grigaş avea cea mai faină voce din sat. Mergea singură la colindat. Lumii nu-i tihnea, dacă nu o auzea în noaptea de Crăciun. Atunci tata mergea des afară să aducă lemne să pună în sobă, să fie cald când veneau colindătorii. Şi când intra în casă, o întreba pe mama: „Fomee, dar a trecut Anuţa a lu’ Grigaş?”. Aşa de teamă îi era lui tată să nu o fi auzit pe Anuţa lui Grigaş, ca să fie nevoit să mai aştepte un an, să o asculte. Aşa vreau să vă obişnuiesc şi pe dvs., să simţiţi nevoia să vină Hruşcă, să vă colinde”.