Stat “neguvernat” şi “nesigur”

Într-un interviu acordat cotidianului arab “Al-Hayat”, ElBaradei, unul dintre cei mai informaţi oameni în ceea ce priveşte problematica nucleară, susţinea că în România se desfăşoară un trafic de materiale radioactive care ar putea fi folosit de grupări teroriste. Neobişnuitul demers s-a consumat pe 7 ianuarie a.c., cînd oficialul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) acuza, practic, starea de insecuritate nucleară din patru state: România, Ucraina, Kazahstan şi Uzbekistan. Scandalul a izbucnit la puţin timp după ce cotidianul nostru a publicat articolul ”Tritiul recuperat la Centrala Nuclear - Electrică Cernavodă poate să deservească arsenalele strategice militare - Ca formă radioactivă a hidrogenului, tritiul este folosit pentru amplificarea exploziilor bombelor termonucleare”, care a devenit, ulterior, “material de lucru” pentru una din şedinţele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Cadrul foarte larg al problematicii securităţii nucleare din România implică multe elemente care, prin lipsa de transparenţă a autorităţilor, trezesc frecvent suspiciuni. Prin declaraţiile sale, oficialul AIEA decredibiliza, în 5 minute, pretenţiile de „oază de stabilitate” regională pe care un Traian Băsescu, de exemplu, le are pentru România. Aliniată lîngă trei state (Ucraina, Kazahstan si Uzbekistan) pe care Occidentul le priveşte oricum ca pe un „Est sălbatic”, România primeşte, astfel, o nouă lovitură: se ştia la Bruxelles că este neguvernată, iar acum, iată, devine şi nesigură.

În conformitate cu legea, controlul materialelor radioactive aflate în (ne)mişcare pe teritoriul ţării se aprobă de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, CNCAN. Evident, acest CNCAN nu ar putea să supervizeze transporturile nucleare organizate de traficanţi. Cu astfel de „aprobări” se ocupă unităţile speciale anti-teroriste, serviciile secrete şi judecătorii. Se naşte, însă, aici, o contradicţie stranie, pentru că AIEA de la Viena este, a rîndul său, controlorul „de calitate” al CNCAN pentru activităţile specifice investiţiilor nucleare din România.

De ce a ales El Baradei să exemplifice cu o ţară (România) care nu a raportat în ultimii 17 ani niciun caz de trafic cu materiale radioactive?

Firmele româneşti din Transnistria produc ”prin imprudenţă” risc nuclear

Din informaţiile noastre, declaraţiile lui ElBaradei au, printre altele, o importantă conexiune cu activitatea Combinatului Metalurgic Râbniţa, aflat pe teritoriul… transnistrean, care întreţine fructuoase relaţii de afaceri cu societăţi comerciale româneşti. Surse din serviciile secrete ale Republicii Moldova precizează că la Râbniţa au fost depozitate sau folosite în producţia de oţel, după accidentul nuclear din localitatea ucraineană Cernobâl (1986), cantităţi importante de materiale cu potenţial radioactiv. Transportul acestor materiale către Transnistria a început în anii ’90. Atunci, pe fondul lipsei acute de comenzi şi a destrămării pieţei tradiţionale a fostului URSS, conducerea Combinatului a acceptat depozitarea-prelucrarea de materii prime aduse de la locul accidentului nuclear. ”Prin imprudenţă”, astfel de materiale radioactive au ajuns în cantităţi mari în România, prin operaţiuni comerciale. Conform surselor noastre, aşa-numita Republică Transnistreană întreţine, în prezent, relaţii de afaceri cu cel puţin 20 de societăţi comerciale din România, care sfidează astfel, într-o bună tradiţie a oportunismului mioritic, faptul că UE şi Statele Unite nu recunosc această entitate statală. Prin aceste operaţiuni, materiale cu potenţial radioactive au ajuns în România, iar pericolul există în continuare.

ElBaradei, un avertisment pur politic

De ce ElBaradei nu a invocat şi situaţia dezastruoasă a zonelor cu risc radioactiv Râbniţa sau Osirak (Irak)? Şi într-un caz, şi în celălalt, şeful Agenţiei s-ar fi luat, însă, la trîntă cu doi coloşi: se ştie că Râbniţa este controlată de facto de companii din Federaţia Rusă, iar în Irak, administratorul suprem este Coaliţia condusă de Statele Unite. Devine clar că declaraţia lui El Baradei are o componentă politică şi că avertismentul său nu este adresat exclusiv autorităţilor nucleare din România, ci conducerii ţării. Din luarea de atitudine a şefului AIEA rezultă clar că există slăbiciuni ale sistemului de securitate nucleară din România pe care El Baradei le cunoaşte, dar pe care opinia publică nu le-a aflat. Autorităţile din România au respins acuzaţiile lui ElBaradei, dar este clar că intervenţia sa fără precedent era menită prelungirii unei dezbateri de interes internaţional. Deocamdată, Guvernul şi Parlamentul ar trebui să facă ordine pe graniţa estică, în comerţul practicat cu Transnistria. Vom reveni.