În cea de-a 17-a zi a lunii ianuarie, actorul, poetul şi profesorul Vasile Cojocaru ar fi trebuit să sărbătorească 64 de ani, în mijlocul familiei, al prietenilor, al celor dragi. Însă pe 20 ianuarie 2010, la doar trei zile de la împlinirea a 60 de ani, omul de cultură constănţean părăsea această lume. A murit aşa cum trăit, în apropierea scenei, la Casa de Cultură a Sindicatelor, când se pregătea de repetiţii cu studenţii săi de la specializarea Artele spectacolului - Actorie a Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii „Ovidius”.

Profesionist, aşa cum a fost întotdeauna, pe scenă sau la catedră, pe un ger năprasnic, cu troiene, actorul-pedagog venise dis-de-dimineaţă la Casa de Cultură, înaintea discipolilor săi. Acesta avea să fie ultimul drum, pentru că, în urma unui infarct, actorul şi-a dat ultima suflare în braţele directorului Casei de Cultură, Gheorghe Ungureanu. Odată cu trecerea marelui om de cultură la cele veşnice, Constanţa pierdea un mare actor, un profesor de vocaţie şi un sensibil creator de poezie, Vasile Cojocaru fiind atât membru al Uniunii Teatrale din România, cât şi al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea.

DE NEUITAT În semn de preţuire pentru amintirea sa, soţia sa, Viorica, a postat zilele acestea, pe contul său de Facebook, un album de familie „in memoriam” Vasile Cojocaru, iar creştineasca pomenire de patru ani o va face în această sâmbătă. „De uitat nu cred că l-a uitat nimeni”, spune cu tristeţe Viorica Cojocaru. Într-adevăr, „tata Ică”, cum îl alintau studenţii săi, trăieşte în sufletele discipolilor săi, care nu au cum să uite ce au învăţat de la magistru, dar şi în sufletele celor care l-au iubit, preţuit, respectat.