Nu e niciun secret că persoanele cu dizabilităţi din România se lovesc de refuzuri constante din partea angajatorilor atunci când își caută un loc de muncă. Primii care îi condamnă la izolare sunt angajatorii, pentru care handicapul e sinonim cu incapacitatea de performanță la locul de muncă. Așa am ajuns ca, din cele 759.019 persoane cu dizabilități câte erau în România la sfârșitul lui 2015, doar 31.691 să muncească - adică mai puțin de 5%, potrivit datelor Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

ȘI LA CONSTANȚA, CU TOATE CĂ ANUL TRECUT ERAU 21.130 DE PERSOANE CU HANDICAP, DOAR 961 ERAU ÎNREGISTRATE CA AVÂND UN LOC DE MUNCĂ.

Și asta cu toate că firmele care angajează persoane cu handicap au avantaje din partea statului. În aceste cazuri, pentru majoritatea persoanelor care suferă de o formă de dizabilitate fizică sau psihică, ajutorul social oferit de autorităţi rămâne singura formă de sprijin. ”Unul din motivele pentru care persoanele cu dizabilități au mai multe dificultăți în integrarea pe piața muncii decât ceilalți oameni e constituit de atitudinea angajatorilor și a celorlalți oameni. Adesea se consideră că unei persoane cu dizabilități îi e mai bine acasă, în asistență socială”, a declarat, pentru ”Telegraf”, coordonatorul programului de integrare în muncă a persoanelor cu dizabilități din cadrul Fundației Motivation România, Gabi Comănescu.

CUM VREA UN DEPUTAT SĂ AJUTE PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI Același lucru îl spune și un deputat PSD, care s-a gândit la o modalitate de sprijinire a acestui grup vulnerabil. Deputatul Cristina Nichita propune o limită minimă de 4% la angajări de persoane cu dizabilități pentru toate instituțiile publice. Ea a anunțat că a depus o propunere legislativă care are în vedere modificarea și completarea în acest sens a Legii 448/2006. Precizăm că, în acest moment, doar patronii care au mai mult de 50 de angajați sunt obligați, prin Legea 448/2006, ca 4% din persoanele pe care le primesc la muncă să aibă handicap. În caz contrar, ei trebuie fie să plătească o taxă la stat egală cu jumătate din salariul minim brut pe economie pentru fiecare post neocupat (525 de lei pe lună - n.r), fie să achiziționeze produse și servicii de la unități protejate (agenți economici care au minimum 30% oameni cu dizabilități din persoanele angajate). ”Avem nevoie de o societate incluzivă, care să respecte drepturile tuturor persoanelor. În pofida evoluțiilor economice pe care România le-a înregistrat, există încă o realitate care caracterizează piața muncii, și anume o cifră foarte redusă a persoanelor cu dizabilități angajate în instituțiile publice sau în mediul privat”, a arătat Nichita. Și patronii care au mai puțin de 50 de angajați au beneficii de la stat. Ei pot primi o subvenție lunară de la stat de 500 de lei pentru fiecare persoană cu handicap pe care o primesc la muncă pe o perioadă de minimum 2 ani. ”Nu foarte mulți angajatori recurg la această prevedere. Principalul motiv este acela că au o reticență în a încadra în muncă persoane cu dizabilități timp de 2 ani”, a adăugat reprezentantul Fundației Motivation.

ȘI ALTE OBSTACOLE...

Pe de altă parte, sunt și alte obstacole pe care persoanele cu dizabilități le întâmpină atunci când încearcă să se angajeze. ”Faptul că mulți dintre ei au studii puține le limitează accesul la anumite slujbe. Pentru cei cu dizabilități locomotorii intervine și dificultatea deplasării la serviciu, dat fiind că în cea mai mare parte din țară transportul în comun nu este adaptat. Nu mai vorbim de accesul din mediul rural către orașe. În condițiile în care locurile de muncă din mediul rural sunt foarte puține, majoritatea oamenilor se duc în capitalele de județ sau în orașele mai mari. Transportul interorășenesc este cu atât mai puțin adaptat”, a precizat Gabi Comănescu.