Gheorghe Firică, artistul care a pictat Cazinoul din Constanța și a lăsat în urmă o serie de lucrări monumentale, va fi înmormântat, sâmbătă, la Cimitirul Municipal din Constanța. Sicriul cu trupul neînsuflețit al pictorului, care a trecut la cele veșnice pe 28 octombrie, la vârsta de 77 de ani, urmează să fie depus, vineri, la Casa Albastră. Acolo se va oficia sâmbătă, de la ora 14.30, o slujbă de prohodire, după care sicriul va fi depus la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” I, lăcașul de cult având fațada realizată, în tehnica mozaic, chiar de Gheorghe Fircă. După slujbă, cortegiul funerar se va îndrepta spre Cimitirul Municipal, acolo unde va avea loc înmormântarea.

ELEVUL LUI CIUCURENCU Gheorghe Firică s-a născut pe 2 ianuarie 1938, în comuna Blejești din județul Teleorman. A absolvit Școala de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Pictură, promoția 1964, avându-l ca profesor pe dobrogeanul Alexandru Ciucurencu. După absolvire, s-a stabilit la Constanța, practicând tehnici extrem de diverse ale genurilor artistice, pictând biserici. A fost distins cu Premiul Național pentru Artă Religioasă, fiind decorat, în 2002, cu Ordinul Național în grad de Ofițer pentru merite culturale.

O PICTURĂ EXTREM DE PERSONALĂ, CARE NU DATOREAZĂ NIMIC NIMĂNUI „O activitate de mare bogăție și diversitate a genurilor caracterizează creația artistului Gheorghe Firică de-a lungul anilor petrecuți la malul mării. Au trecut grămezi de viață și cantități de timp în care Gheorghe Firică - Gigi, George, Jupânul, Meșterul, Maestrul - a meditat la înțelesurile lumii. Pictura lui se constituie în compoziții de amploare pentru traseele subiectului, cu echilibrări prestabilite ale arhitecturării imaginii în interiorul căreia părțile își corespund și se susțin. Spiritul lui Unamuno, sentimentul tragic al vieții îmbină sensurile cu tâlc ale decriptării narative la care titulatura participă și ea. În același acord se înscriu episoadele umoristic-licențioase ca parte integrantă a sufletului compozițional de ansamblu. Este o pictură extrem de personală, care nu datorează nimic nimănui și nu-l raportează pe autor decât la sinele individual (...) Gheorghe Firică și-a traversat acum anii dăruiți și a plecat dintre noi lăsând frumusețea meditațiilor sale celor care vor ști să-și amintească și să privească. Să ne cutremurăm ca, de regulă, când ipocrizia societății plânge ceea ce n-a știut să prețuiască”, a spus criticul de artă Alice Dinculescu.

Într-o notă caldă, criticul de artă constănțean continuă să-l evoce pe Jupânul: „Spunea uneori: „trebuie să gândești Ceva ca să faci treaba aia, rău sau bine, asta n-are importanță, asta-i lumea noastră!”. Curiozitatea fundamentală a creatorului și o poftă matur controlată de „a face” l-au condus pe Gheorghe Firică, devreme, către practicarea unor tehnici extrem de diverse ale genurilor artistice, asumate rapid și re-exprimate cu virtuozități de cunoscător: de la desen și culoare, gravură, imprimerie, ceramică, sgrafitto, frescă, vitralii, mozaic. Tentația monumentalului „l-a furat” prin 1973, când avea să realizeze într-una din sălile Teatrului de Stat Constanța o amplă compoziție, 86 mp, mozaic din marmură colorată. Au urmat la intervale ritmice: 4.000 mp frescă al secco la Teatrul Dramatic „Maria Filotti” din Brăila împreună cu N. Moldoveanu și V. Mihăescu, în perioada 1984-1986; Cazinoul din Constanța între 1986-1987, cu frescă pentru plafoane și pereții interiori, proiectul său, adică 2.400 mp realizați într-o atmosferă de respirație Art Nouveau, împreună cu colegii constănțeni (realizare monumentală distrusă); 1987-1988: Hotel „Intim” Constanța, frescă plafoane și pereți interiori pe o suprafață de 1.800 mp; 1990-1991: Teatrul de Stat Constanța; 1993: sgraffitto 900 mp pentru pereții exteriori la Acvariul din Constanța; 1993: vitralii la Privat Club Constanța etc”.

A ASIGURAT „UN VEȘMÂNT PREȚIOS” ARHITECTURII RELIGIOASE DIN CONSTANȚA Anul 1990 va semnifica pentru Gheorghe Firică „demarajul asumat și dedicat lucrărilor monumentale în domeniul artei religioase”, după cum subliniază Alice Dinculescu. „Corelat armonios cu dorințele constructive și ambientale ale unei societăți aflate în restructurări fundamentale de orientare, momentul va aduce și la Constanța o respirație de pretenție și rafinament pentru construcțiile de cult, mai vechi sau mai noi. Intervalul 1999-2004 va fi dedicat executării unor lucrări destinate să asigure un veșmânt prețios arhitecturii religioase din Constanța și nu numai: Eforie Nord, Mănăstirea Cocoșu, județul Tulcea, Urechești - Vrancea, Murighiol, Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei, Topolog - Tulcea. Siguranța traseelor care țin de corporalitatea iconografică la care se adaugă inserția și rezolvarea motivelor decorative - vezi Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Constanța sau fațada bisericii de la Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei - sunt tot atâtea amănunte ale unei munci de mare trudă și migală ce se rezolvă etapizat în interiorul unui spațiu deloc monumental, studioul de creație, mărturisind pentru totdeauna calitățile indiscutabile ale autorului. Undeva, într-un colț al acelui studio, Gheorghe Firică a scris cândva: „Mulțumescu-ți Ție, Preacurate, / Pentru faptul uimitor că sunt / Și că pot să te prezint în toate / Mare, darnic, iertător și sfânt. / Să-ți mai mulțumesc că nu-s insectă, / Pește, plantă, animal sau vânt, / Și că-n lucrătura Ta perfectă / Mi-ai dat mie minte și cuvânt; / Și mi-ai dat răbdare și tărie / Ca să mă suport trecând prin ani / Cu întregul meu de murdărie / Și frumosul meu de nici doi bani...””, a subliniat criticul de artă Alice Dinculescu.

Citește și:

Exclusivitate „Telegraf“: A murit artistul care a pictat Cazinoul

„Culorile Mării Negre”, redate de 18 plasticieni tomitani

Filiala Constanţa 1 UAP şi-a premiat creatorii

Salonul Anului 2010 şi-a premiat creatorii