Festivitățile dedicate aniversării celor 100 de ani de la înființarea Curții de Apel Constanța au continuat, ieri, cu prezentarea unor momente importante din istoria acestei instanțe. Evenimentul s-a desfășurat în holul Palatului de Justiție din Constanța. Printre participanți s-a numărat și judecătorul constănțean Marin Voicu, cel care a deținut funcția de președinte al Curții de Apel în perioada 1993-2001, după reînființarea instituției dizolvate în perioada comunistă. „În 1993 aveam un fond de judecători care ne permitea să creăm o Curte de Apel valoroasă din punct de vedere profesional. Nu aveam sediu și am început excursia prin oraș, în căutarea unei clădiri. Primăria ne-a dat „Vila Șuțu”, pe care am renovat-o în totalitate și transformat-o într-o bijuterie arhitecturală. A fost un proces foarte dificil, dar am avut cu cine lucra”, își amintește, cu nostalgie, Marin Voicu. A fost doar o soluție temporară, pentru că sediul s-a dovedit neîncăpător. Atunci s-a pus problema construirii unui Palat de Justiție, iar Marin Voicu a pus umărul la acest proiect. În septembrie 2005, visul lui s-a materializat. Nu mai era, însă, la Constanța pentru a se bucura de această reușită, deoarece, în 2001, a fost promovat judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Marin Voicu a pășit ieri, pentru prima dată, în sediul Palatului de Justiție...

ISTORIC Istoria Curții de Apel Constanța începe cu Legea pentru organizarea Dobrogei Noi din 31 martie 1914, publicată în „Monitorul Oficial“ din 1 aprilie 1914, care înființează Curtea de Apel Constanța, cu circumscripţii la Constanţa, Caliacra, Durostor şi Tulcea. Această instanță a fost, la acel moment, cea de-a cincea din țară, după București, Iași, Craiova și Galați. Ulterior, în 1919, au mai luat naștere Curți de Apel la Chișinău, Oradea, Cluj, Timișoara și Cernăuți. Conform documentelor acelor timpuri, instanța superioară constănțeană era condusă de un preşedinte, pe lângă care se aflau şapte consilieri, un procuror general, un procuror, un inspector judecătoresc şi personalul de grefă. Trei dintre consilieri, desemnaţi prin tragere la sorţi de către preşedintele Curţii, formau Camera de punere sub acuzare, care se întrunea ori de câte ori era necesar. Hotărârile Judecătoriilor se numeau cărţi de judecată, ale Tribunalelor - sentinţe, iar ale Curţilor de Apel - deciziuni. Până în 1939, procesele penale au fost denumite "corecționale" și erau judecate de secții mixte, care se ocupau și de dosarele civile. În iulie 1939 a luat ființă, în cadrul Curții de Apel Constanța, Secția Criminală, actuala Penală, la care activau șapte judecători. Din 1914 și până în 1952, când a fost desființată, Curtea de Apel Constanţa a judecat câteva procese de răsunet în acea epocă. Iată cum suna o ştire din presa locală a anului 1927: „Unul din cele mai delicate procese, acela de ultraj, intentat de domnul inspector judecătoresc consilier Constantin Pisău împotriva d-lui Davidoglu, fost preşedinte al Tribunalului Ilfov, a fost trimis de către Înalta Curte de Casaţie, prin strămutare, în judecata Curţii de Apel Constanţa. E o cinste meritată ce se face acestei eminente instanţe”.

SEDIILE INSTANȚEI Inițial, Curtea de Apel Constanța a funcționat în Casa "Alleon", un imobil închiriat, situat în zona peninsulară a orașului. Zece ani mai târziu, instanța reușește să-și cumpere un sediu somptuos, Palatul Regal de pe strada Traian, unde astăzi se află Tribunalul Constanța. Clădirea a fost vândută, la acea vreme, cu două milioane de lei. Situația s-a schimbat după începerea războiului. Bombardamentele au impus evacuarea instituţiilor importante din oraş. Iniţial, Curtea de Apel Constanța a fost mutată într-un sediu de pe strada I.C. Brătianu, "în localul Şcolii Primare nr. 7", după cum se arată în documentele acelor timpuri, iar de la 18 august 1941, instanța şi-a stabilit reședința în oraşul Medgidia. În 1952, Curtea de Apel Constanţa a dispărut ca instituție, pentru ca în 1993 să fie reînființată.