Pe 4 aprilie, un român era răpit în Burkina Faso, unde lucra ca agent de securitate pentru o companie minieră. În afara știrii în sine, publicată la vremea respectivă, tăcerea și uitarea păreau să se fi instalat definitiv peste acest subiect. Cel puțin în ceea ce privește autoritățile de la București, care păreau că așteptau eliberarea românului din senin, grație proniei cerești sau remușcărilor care începuseră să îi macine pe răpitori. E drept, în astfel de situații nu pot fi date publicității prea multe amănunte despre acțiunile întreprinse pentru eliberare, întrucât acestea ar putea periclita acțiunea în sine. Ieri, un comunicat al răpitorilor a trezit la realitate autoritățile române, teroriștii cerând, nici mai mult, nici mai puțin, negocieri cu Guvernul de la București pentru eliberarea ostaticului român și avertizând că soarta acestuia se află în mâinile guvernanților noștri. La vremea răpirii, o celulă de criză fusese înființată la București, care se pare că ieri și-a revenit în simțiri și a început prin a verifica autenticitatea mesajului primit de la răpitori, dar și prin organizarea unei ședințe de urgență, cu participarea președintelui, premierului, ministrului de Interne și ministrului de Externe, care a lăsat totul baltă la Bruxelles și a revenit la București. Prima asigurare dată tuturor a fost că situația este atent monitorizată, iar confirmarea autenticității înregistrării primite de la teroriști va mai dura. Dar gruparea salafistă Al-Mourabitoune, care a anunţat ieri că îl deţine pe românul răpit în Burkina Faso, este o mişcare înfiinţată în urmă cu doi ani, de islamistul Mokhtar Belmokhtar, care a devenit cunoscută printr-un atac din 2013 soldat cu moartea a doi români, în Algeria.

Gruparea jihadistă salafistă din Sahel Al-Mourabitoune a anunțat, într-o înregistrare audio difuzată ieri de agenţia mauritană Al-Akhbar, că-l deţine pe Iulian Gherguț, românul răpit în Burkina Faso în aprilie, şi îndeamnă Guvernul român ”să acorde atenţie serioasă negocierilor pe tema eliberării ostaticului”, relatează postul Vocea Americii (VOA). Românul, ofiţer de securitate într-o mină de mangan din Tambao, în nordul Burkina Faso, în apropiere de frontiera cu Nigerul şi Mali, a fost răpit pe 4 aprilie, de persoane înarmate, act care nu a făcut anterior obiectul niciunei revendicări considerate credibile.

Al-Mourabitoune este o mişcare înfiinţată în urmă cu doi ani, de islamistul Mokhtar Belmokhtar. Scopul declarat al grupării este să-i unească pe toți jihadiștii, de la Atlantic la Marea Roșie, o referință la dinastia care a cucerit Andaluzia în secolul al XIII-lea. Revendicarea grupării apare însă ca un nou episod în lupta pentru influenţă din interiorul ei. Aceasta a fost înfiinţată în 2013, prin fuziunea între gruparea lui Mokhtar Belmokhtar, Semnatari cu Sânge, şi Mişcarea pentru Unicitate şi Jihad în Africa de Vest (MUJAO), una dintre formaţiunile jihadiste din nordul Mali vizate de operaţiunea franceză Serval, în 2013. Mokhtar Belmokhtar a devenit cunoscut în lumea întreagă după ce a revendicat atacul din 2013 de la In Amenas, un complex de exploatare a gazelor din Algeria, soldat cu moartea a 40 de persoane, majoritatea străini, între care şi doi români. La scurt timp după acel atac, procuratura din New York l-a pus sub acuzare pentru implicarea în această luare de ostatici. Ulterior, gruparea a revendicat mai multe atentate în Mali şi Niger. Activitatea lui Belmokhtar în rândul islamiştilor datează din 1989, când a jurat să răzbune moartea islamistului palestinian Abdullah Yusuf Azzam. El a mers în Afganistan, pentru a lupta împotriva armatei sovietice, şi a fost antrenat de mujahedinii susţinuţi de SUA. Ulterior a luptat împotriva SUA, în războiul din Afganistan, după atentatele din 11 septembrie 2001.

MOBILIZARE GENERALĂ Ministrul Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, a declarat că la nivelul MAE este constituită o celulă de criză încă din aprilie, în cadrul căreia sunt analizate toate informaţiile noi legate de această situaţie. Celula de criză este formată din specialişti ai MAE, SRI, SIE, MApN şi Administraţiei Prezidenţiale. ”Situaţia românului răpit în Burkina Faso este gestionată de celula de criză de la nivelul MAE, care va transmite şi toate comunicările publice”, a declarat premierul Victor Ponta, precizând că preşedintele Iohannis a fost informat.

UN TERORIST ORIGINAL Belmokhtar, în vârstă de 42 de ani, şi-a pierdut un ochi în timpul unei lupte, ceea ce i-a adus porecla Chiorul. După revenirea în Algeria, el a devenit unul dintre liderii Al-Qaida în Maghrebul Islamic (AQMI), organizaţie pe care a introdus-o în nordul Mali. Belmokhtar a fost condamnat la moarte în contumacie, în Algeria, în 2007. Surse din cadrul serviciilor de securitate din Mali declarau în octombrie 2012 că Belmokhtar a fost destituit de şeful AQMI de la conducerea brigăzii sale, iar în decembrie, el anunţa pe forumurile islamiste înfiinţarea unei noi unităţi de combatanţi, Semnatari cu Sânge. În 2013, în urma uniunii cu MUJAO, el a format gruparea Al-Mourabitoune. La nici doi ani de la înfiinţarea sa, în interiorul grupării au intervenit neînţelegeri între Belmokhtar şi un alt lider, Adnan Abou Walid Sahraoui. Acesta din urmă a difuzat, miercuri, o înregistrare audio, publicată de agenţia mauritană Al-Akhbar, în care anunţa că gruparea a depus jurământ de credinţă Statului Islamic. Adnan Abou Walid Sahraoui se exprimase de mai multe ori în numele Al-Mourabitoune, mai ales pentru a revendica răpiri, atacuri sau atentate sinucigaşe în partea de nord a statului Mali. Vineri, Belmokhtar a contestat acest jurământ de credinţă, afirmând că el nu respectă condiţiile şi normele Shura, organismul central al Al-Mourabitoune, şi, prin urmare, nu implică gruparea, care rămâne loială jurământului de credinţă depus lui Ayman al-Zawahiri, liderul Al-Qaida.

Specialişti în aceste probleme au interpretat declaraţiile contradictorii ca semnul ascensiunii lui Adnan Abou Walid Sahraoui în ierarhia grupării şi al disensiunilor care ar putea conduce la scindarea acesteia. Un expert mauritan în jihadismul din regiunea Sahel, Isselmou Ould Salihi, vede în declaraţia atribuită lui Adnan Abou Walid Sahraoui o creştere a puterii acestui rival al lui Belmokhtar.