Premierul Recep Tayyip Erdogan, ales duminică președinte al Turciei într-un prim scrutin prin vot universal, a lansat un mesaj de unitate afirmând că dorește să deschidă o eră nouă într-o țară foarte divizată sub conducerea sa. „Încheiem astăzi o eră și intrăm într-o eră nouă”, a declarat Erdogan într-un discurs ținut în fața miilor de simpatizanți ai săi reuniți la Ankara, în care a promis să devină președintele celor 77 de milioane de turci, uitând disputele din trecut.

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan și-a adjudecat duminică președinția Turciei în urma unui scrutin cu final previzibil, având în vedere slăbiciunea opoziției, care este pentru el o încununare a unei îndelungate cariere politice, dar și un nou început la conducerea unei țări pe care dorește să o remodeleze în profunzime după principiile islamo-conservatoare ale partidului său Justiție și Dezvoltare (AKP), pe care-l conduce cu o mână de fier. Erdogan a devenit primar al Istanbulului în anul 1994, apoi prim-ministru în 2002. Acum, după ce a câștigat primele alegeri prezidențiale din Turcia încă din primul tur, cu 52% din voturi, Erdogan poate spera, dacă va reuși să se mențină la putere până în anul 2023, să intre în istorie alături de fondatorul republicii turce, Mustafa Kemal Ataturk.

„Noua Turcie” despre care el vorbește are la bază creșterea economică și Islamul. De altfel, de când a ajuns premier în anul 2002, PIB-ul pe Turciei pe cap de locuitor aproape s-a triplat. Succesul său se datorează în mare măsură stilului populist și volubil. Nu a ezitat niciun moment să vibreze coarda patriotică sau religioasă ori să lanseze o provocare la adresa foștilor aliați din confreria predicatorului musulman Fethullah Gulen, deveniți cei mai înverșunați adversari ai săi și pe care i-a acuzat că au declanșat scandalul politico-financiar de la sfârșitul anului trecut, împotriva armenilor, evreilor, femeilor și ziariștilor. Iar pentru electoratul său conservator, naționalist și slab educat, acest tip de discurs are impact. Dar pentru a-și consolida puterea, Erdogan a preferat mai degrabă calea izolării decât a cea găsirii de aliați. Astfel, a eliminat orice disidență în interiorul partidului AKP, iar cabinetul său a format în ultima vreme un cerc închis în care bântuie suspiciunile conspirațiilor, mai ales după scandalul de corupție din anul 2013.

Acest stil de a guverna însoțit de pozițiile radicale au accentuat polarizarea în interiorul societății turce. Mai mult de jumătate dintre turci au în el o încredere aproape oarbă, în schimb opoziția îl acuză că duce țara înapoi, către o guvernare autoritară și un regim polițienesc, după cum s-a văzut în reprimarea revoltei din Piața Taksim. De fapt, noul președinte turc se adresează numai celor 20 de milioane de concetățeni care-l urmează cu ochii închiși, în special în Anatolia. Din anul 2008, s-a rupt de Turcia liberală, urbană și orientată către Europa, care l-a susținut inițial. „Democrația este precum un autobuz. Cobori când ajunge la capăt”, afirma pe vremea când era primar al Istanbulului. Dar nu a precizat atunci dacă acest capăt înseamnă președinția.

UE a făcut apel luni la Recep Tayyip Erdogan să joace „un rol de reconciliator pentru societatea turcă”, într-un mesaj publicat de preşedintele Consiliului UE, Herman Van Rompuy. „Vă felicităm pentru alegere (...) şi sperăm că veţi juca un rol de reconciliator, care este cel al noii funcţii, aşa cum v-aţi angajat, pentru a uni toate comunităţile, credinţele, sensibilităţile, opiniile şi modurile de viaţă ale societăţii turce”, scrie Van Rompuy în acest mesaj, semnat şi de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Preşedinţii celor două instituţii europene amintesc că Turcia este „un partener capital pentru UE: o ţară candidată la aderare, un vecin, un partener comercial şi un aliat diplomatic”.