SĂ VEZI ȘI SĂ NU CREZI! Codul Fiscal, vă vine sau nu să credeți, este doar un reper. Nu produce deficite și nu supraîncălzește economia. Pentru astfel de „rezultate“ este nevoie de politicieni și de bancheri centrali care urmăresc și alte obiective pe lângă stabilitatea prețurilor. Tocmai de aceea nu trebuie să puneți botul la propaganda politică aruncată în aceste zile peste noul nostru Cod Fiscal, notează, pe blogul său, analistul Florin Cîțu. „În România, toată clasa politică susține public reducerea fiscalității. Însă, atunci când trebuie să implementeze un Cod cu biruri mai puține și mai mici, apar problemele. Și ca să nu pară că se opun doar așa, de amorul artei, opozanții folosesc tot felul de scuze cu priză la publicul larg - „Da, bineînțeles că o reducere a fiscalității este de dorit, dar nu oricum și nu în orice condiții. Este nevoie de o analiză în detaliu a impactului asupra bugetului (asta prinde foarte bine, să pară că toată lumea moare de grija bugetului). Prudență, atenție, nu ne permitem experimente“. Acesta este stilul binecunoscut, care dezvăluie un adevăr trist despre politicienii noștri și tehnocrații pe care îi au în subordine - nu au încredere în economia de piață și în sectorul privat. Vor să controleze, să impună, crezând că ei știu totul cel mai bine și că nu vor decât să ne apere de „volatilitate“. Anii de comunism încă-și fac simțită prezența. Neîncrederea este fundația tuturor deciziilor de politică economică din ultimii 25 de ani. Și astăzi, acești oameni cred că pentru a reduce o taxă este nevoie să crești alta“, spune Cîțu.

MITURI ÎNTREȚINUTE DE PROPAGANDĂ Analistul recunoaște însă că politrucii români sunt maeștri ai manipulării, reușind să deturneze discuția despre Codul Fiscal și să o transforme într-o dezbatere despre sustenabilitatea bugetului și supraîncălzirea economiei, deși nu există nicio legătură directă între el și scenariile apocaliptice vehiculate - „Aceste două scenarii sunt doar două mituri foarte bine întreținute de propagandă“. Primul dintre ele (adâncirea deficitului) se naște dintr-o gândire simplă, liniară, contabilă și, evident, greșită. Raționamentul, spune Cîțu, nu ia în calcul complexitatea economiei - „Desigur, e posibil ca o reducere de TVA să însemne venituri mai mici din taxă. Dar înseamnă venituri mai mari pentru mediul privat. Efectele se văd după ce oamenii decid ce fac cu banii - investesc sau economisesc? Decizia ține de așteptările lor în privința economiei. Nu există nicio relație între nivelul taxelor și sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. Contează ce se întâmplă cu cheltuielile publice, iar taxele mai mari oferă, în teorie, mai mulți bani care să fie distribuiți discreționar“. Și al doilea mit, al supraîncălzirii, este desființat rapid - „Ni se spune că lumea va consuma și va folosi toate resursele din economie, fără să investească, și uite-așa apare inflația. E imposibil să se întâmple așa ceva cu taxe mai mici și politică monetară anticiclică, pentru că este nevoie de bani ca să produci inflație“. La final, Florin Cîțu amintește că aceleași voci care atacă acum Codul Fiscal spuneau, în 2006 - 2008, că pot să țină sub control deficitul, că o să fim ocoliți de criză și că leul nu se va deprecia niciodată. Asta ar trebui să dea de gândit, nu-i așa?