La nici un an de la trecerea la cele veșnice a soției sale, renumitul arheolog Zaharia Covacef, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), s-a stins din viață și Petre Covacef, inginer constructor de profesie, autor a numeroase cărți și colaborator permanent al MINAC. Petre Covacef a trecut în lumea celor drepți miercuri, la vârsta de 78 de ani, în urma unui atac cerebral. Cei care l-au cunoscut, admirat și doresc să-și ia „rămas bun“ de la regretatul inginer și om de cultură dobrogean o pot face astăzi, trupul neînsuflețit al lui Petre Covacef fiind depus la capela Cimitirului Central. Înmormântarea va avea loc tot astăzi, de la ora 13.30, la Cimitirul Central. 

            Vestea decesului apreciatului scriitor i-a îndurerat pe toți colaboratorii săi de la MINAC, întregul colectiv anunțând că deplânge dispariția acestuia. Muzeograful din cadrul instituției constănțene, Lavinia Gheorghe, ne-a declarat, vizibil marcată de trista veste: „Petre Covacef a fost un foarte bun colaborator al nostru. A fost inginer constructor, dar a scris foarte multe cărți despre Dobrogea, pe care le-a lansat la muzeu, și a participat la aproape toate sesiunile nostre științifice Pontica. A pus în valoare numeroase documente referitoare la Dobrogea, era și colecționar de documente. Știu că avea în lucru o carte despre fostul director al MINAC, Vasile Canarache, scrisă împreună cu soția sa, Zizi Covacef, pe care trebuia să o publice... Lucra foarte mult și încă mai avea lucrări nepublicate”.

            Numit de personalul Muzeului de Istorie de la malul mării, cât și de colegii săi, constructorii de diguri şi cheiuri din Constanţa, Midia şi Mangalia, „Petre stabilopod”, acesta era un factor de echilibru și o personalitate neobosită, în permanentă căutare de documente despre istoria Dobrogei, aducând periodic la lumină informații importante și utile despre ținuturile cuprinse între Dunăre și Mare. Printre lucrările care îi poartă semnătura se numără: „Povestea Farului Genovez I” și „Povestea Farului Genovez. Souvenirs d’Orient”, volumul al II-lea, „Cimitirul viu de la Sulina” şi „Portul Constanţa - Portul lui Anghel Saligny” - lucrare pentru care a fost nominalizat la Premiile Academiei Române pe anul 2004. A mai scris lucrări precum: „Onomastica străzilor din Constanţa”, „150 de ani în evoluţia căilor ferate din Dobrogea” și „Portul Constanţa. Portul lui Laurenţiu Erbiceanu”.