După trecerea la cele veșnice a lui Mihai Irimia (25 octombrie 1942 - 26 februarie 2011), supranumit „regele preistoriei dobrogene”, și a patriarhului Histriei, Alexandru Suceveanu (11 martie 1940 - 24 mai 2013), arheologia românească a mai suferit, sâmbătă seară, o grea pierdere prin moartea Zahariei Covacef. Pe 5 iunie împlinise 72 de ani, vârstă pe care nu o afișa, mai ales atunci când vorbea cu însuflețire despre marea ei dragoste, cetatea Capidava, căreia i-a dedicat aproape 40 de ani din viață și ale cărei ziduri - pe care în urmă cu un an le escalada cu o ușurință uimitoare - nu mai aveau secrete. O boală necruțătoare i-a grăbit sfârșitul. „De la Paște, boala a doborât-o”, a spus mâhnit soțul ei, inginerul Petre Covacef. Înmormântarea va avea loc astăzi, în jurul orei 13.00, la Cimitirul Central, acolo unde se află locul de veci al familiei.

Deși din 2004 ieșise la pensie, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), unde era angajată de la 1 septembrie 1967, îi era ca o doua casă. În biroul de la parterul instituției, pe care îl împărțea cu dr. Livia Buzoianu, Zizi Covacef, cum îi spuneau colegii și cei dragi, continua să lucreze, înconjurată de dosare, volume și fragmente de vestigii. În ultimele luni venea mai rar la muzeu, dar lucra și acasă, deoarece mai avea multe de oferit cercetării științifice, prin studii de mare valoare, dar și tinerei generații, pe care Zaharia Covacef a știut să și-o apropie prin modul său plăcut de a fi.

„O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ ȘI-A PETRECUT-O ÎN MUZEU ȘI PENTRU MUZEU” „Aveam atâtea planuri împreună... Lucra la monografia Tomisului. Tot speram că își va reveni. O viață întreagă și-a petrecut-o în muzeu și pentru muzeu. Pensionată (n.r. - din 2004) și bolnavă fiind, venea la muzeu și lucra. Pentru mine, timp de 40 de ani, Zizi Covacef a fost o bună colegă”, a spus directorul MINAC, dr. Gabriel Custurea.

CEL MAI BUN ISTORIC DE ARTĂ GRECO-ROMANĂ „Zaharia Covacef a fost un foarte bun arheolog, mai ales pentru epoca greco-romană, și, în ultima perioadă, printre cei mai buni, dacă nu chiar cel mai mai bun istoric de artă greco-romană. Era un om cu suflet mare, care a suportat multe, începând cu deportarea sa cu familia din Banat, în Bărăgan, unde a avut de suferit. A fost nu numai o foarte bună absolventă a Facultății de Istorie din București, ci și un excelent istoric de artă și o mamă extraordinară”, a spus și reputatul arheolog dr. Alexandru Barnea, de la Institutul de Arheologie din București, care va fi prezent, astăzi, la înmormântare.

Ca arheolog, a săpat la Sacidava, Cetatea Tropaeum Traiani, castrul de la Bucium, din jud. Sălaj, la Carsium și Ulmetum. Marea ei dragoste, însă, a fost cetatea Capidava, de unde a lucrat începând cu anul 1975.

ȘI-A CRESCUT FETELE PE ȘANTIERUL ARHEOLOGIC „Şantierul însemna, la începuturi, cam şase-şapte săptămâni de lucru, vara. Eu mi-am crescut copiii pe şantier, nu unul, ci trei. I-am luat cu mine, iar soţul meu, un om cu mintea deschisă, mi-a înţeles pasiunea. Au fost perioade, la început, când nu aveam telefon, lumină electrică, apă potabilă curentă. Dacă era secetă, apa din cele două fântâni din sat o luai cu mâl şi broaşte. La magazinul mixt numărul 1 din sat nu găseai decât gaz lampant, spirt, care se lua cu reţetă, pâine, iar în rest, te descurcai”, spunea Zaharia Covacef în 2011, într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”.

PIERDERE PENTRU ARHEOLOGIA DOBROGEANĂ ȘI ROMÂNEASCĂ „Este o pierdere mare pentru muzeu, pentru arheologia dobrogeană și românească. A lucrat ani de zile pe șantierul de la Capidava, a fost o perioadă scurtă de timp și responsabil al șantierului de la Hârșova, implicată în proiecte importante de cercetare, finalizate cu studii deosebit de valoroase privind arheologia vremii. Zizi Covacef a fost un om de mare valoare. Era legată de mulți foști studenți ai Universității „Ovidius”. Majoritatea celor care activează în prezent în arheologia românească și au urmat cursurile Facultății de Istorie de la Universitatea „Ovidius” i-au fost studenți. Din acest punct de vedere, o putem așeza pe Zaharia Covacef, fără nicio îndoială, în rândul celorlalți mari arheologi ai Dobrogei”, a spus și responsabilul științific al șantierului Carsium, din Hârșova, dr. Constantin Nicolae.

BIOGRAFIE Zaharia Covacef s-a născut pe 5 iunie 1942, la Botoşani, într-o familie de aromâni veniți din Grecia. După absolvirea cursurilor Facultății de Istorie a Universității din Bucureşti, unde a avut profesori de elită, precum Emil Condurachi, Iorgu Stoian, Ion Nestor, Ion Berciu și egiptologul Achim Popescu, Zaharia Covacef a activat doi ani în învățământ. A urmat cea mai bogată și mai frumoasă parte a activității sale profesionale, care începe la 1 septembrie 1967, când este angajată de Vasile Canarache, la sugestia lui Adrian Rădulescu, îndrumător cu studii superioare la Muzeul de Arheologie din Constanța. A urcat toate treptele profesionale: muzeograf, muzeograf principal, cercetător III, II, I, şef de secție.