Una dintre piesele scoase la suprafaţă din mâlul lacului Siutghiol din Mamaia de scafandrii militari aparţine unuia dintre cele mai rare hidroavioane care au supravieţuit celui de-al doilea Război Mondial. Cei doi scafandri care au găsit epavele avioanelor după aproape un an de scufundări, Pascale Roibu şi Iulian Rusu, au descoperit că ceea ce credeau a fi o parte din fuselajul unui Savoia Marchetti S55 este de fapt corpul unui Blohm & Voss BV 138 „Seedrache“, poreclit de echipajele care îl pilotau „Sabotul Zburător“. În prezent, singurul avion de acest tip, într-o stare avansată de degradare, este în custodia Muzeului Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie din Danemarca. Resturile avionului au fost recuperate de pe fundul mării, în 2000. „Primele îndoieli cu privire la identitatea avionului au apărut după ce am văzut piesa pe uscat. Noi credeam că este de producţie italiană, însă culoarea vopselei, care se mai vedea pe unele porţiuni, ne indica că ar fi de producţie germană. Ulterior, am găsit cutia în care se aflau capacele de la rezervoare şi am descoperit pe ea inscripţii în limba germană. Mai mult, pe o etichetă de pe interiorul cutiei se putea citi numele fabricii unde a fost produsă: Blohm & Voss. Tot aşa am descoperit că avionul avea trei motoare, exact ca şi hidroavionul BV 138“, a declarat Pascale Roibu. „Am făcut şi noi ceva cercetări şi aşa am găsit mai multe imagini cu avionul descoperit în Danemarca. Am rămas uimiţi când am văzut că una dintre secţiunile avionului era identică cu cea găsită de noi în mâlul lacului Siutghiol“, a adăugat Iulian Rusu. Reprezentanţii Forţelor Navale spun că au cerut ajutorul specialiştilor de la Muzeul Marinei pentru a stabili „identitatea“ pieselor aduse la suprafaţă de scafandrii militari, însă aceştia nu s-au putut pronunţa.

DESCOPERIREA Epavele hidroavioanelor ce au aparţinut, cel mai probabil, Escadrilei 101 Hidroaviaţie din cel de-al doilea Război Mondial, au fost localizate la sfârşitul anului trecut de Pascale Roibu şi Iulian Rusu. „Am căutat pe lac, în faţa fostelor hangare de pe mal, vreo două luni. Noi aveam atunci un sonar mic care acoperea o fâşie de doar un metru. Am zis să lăsăm între zonele scanate cam doi-trei metri. Dar am găsit numai pietre. Au început să apară povestitorii care chiar ştiau amănunte despre fundul lacului. În timp, am restrâns zona căutărilor la o rază de 20 de metri, iar în decembrie am reuşit să dăm de coada unui avion“, a declarat Iulian Rusu. La începutul lunii octombrie operaţiunile de ranfluare au fost preluate de scafandrii Forţelor Navale care au reuşit să aducă la suprafaţă trei piese, fiecare de câteva sute de kilograme.