CREŞTERE DE 50% Semnalele de alarmă cu privire la topirea calotei glaciare se înmulţesc. Nici nu s-a digerat bine avertismentul dat zilele trecute că nivelul mărilor va creşte cu circa 60 de centimetri în următorii 70 de ani şi cu circa 2,4 metri până în 2200, datele transmise de satelitul european Cryosat conturând adevărata dimensiune a dezastrului. Datele arată că nu mai puţin de 9.000 de kilometri pătraţi de gheaţă s-au topit, în timpul verii, în Arctica. Este o creştere îngrijorătoare, cu 50% peste datele din 2012.

Satelitul Agenţiei Spaţiale Europene Cryosat monitorizează de trei ani zona arctică. Din informaţiile transmise şi înregistrate din anii 1980 până acum, se estima că zona arctică este acoperită de circa 20.000 de kilometri pătraţi de gheaţă în luna octombrie. Însă această cifră a scăzut dramatic în ultimii trei ani, graţie măsurătorilor exacte furnizate de satelitul Cryosat. În octombrie 2012, gheaţa se retrăsese de pe circa 6.000 de kilometri pătraţi, pentru ca măsurătorile făcute în ultimele trei săptămâni să indice o scădere de circa 9.000 de kilometri pătraţi. Datele din 2013 reprezintă un minim istoric al volumului de gheaţă. Minimul suprafeţei acoperite de gheaţă a ajuns la 5,10 milioane de kilometri pătraţi.

STRAT TOT MAI SUBŢIRE Cele mai vizibile schimbări de peisaj se înregistrează în Canada şi în Groenlanda, unde gheţarii se topesc de la o săptămână la alta. În plus, pe timpul iernii, stratul de gheaţă nu se mai reface, ceea ce afectează dramatic habitatul unor specii polare, precum urşii sau pinguinii, care trebuie să înoate pe suprafeţe tot mai mari pentru a-şi găsi hrană sau adăpost.

Potrivit celui mai nou studiu, sute de oraşe aşezate pe coastă vor fi inundate pe parcursul a doar câteva generaţii. Circa 600 de milioane de persoane trăiesc în prezent în localităţi situate la maximum zece metri deasupra nivelului mării, generând până la 10% din produsul global brut. Efectele combinate ale ridicării nivelului mărilor, creşterii populaţiei şi coborârii solului vor duce, până în 2070, la triplarea numărului de persoane care vor fi expuse riscului de a fi inundate. Între timp, nivelurile gazelor cu efect de seră din atmosferă şi alţi factori care determină ridicarea temperaturilor cresc de până la zece ori mai repede decât în oricare altă perioadă din Revoluţia Industrială.