De câteva zile, o parte din dezbaterea \"societăţii civile\" este parazitată de o temă falsă: susţinerea sau nu a \"dizidentului\", cărturarului, patriotului, promotor al culturii şi ce mai vreţi dvs., dar toate cu ghilimelele de rigoare, Horia-Roman Patapievici. Scurtă biografie romanţată, nu numai pentru cei care citesc doar ziarul Libertatea: fizician cu valenţe literare, autor a vreo patru volume de eseistică ce imită stilul rebel, teribilist şi arogant al tânărului Cioran, dar pline de imagini scatologice, invective, jigniri şi anateme la adresa românilor, realizator al unei emisiuni de televiziune, \"Înapoi la argument\", la TVR Cultural, de bună calitate şi ceva mai ponderată, dl. Patapievici şi-a arătat încă de devreme, deschis şi necondiţionat, admiraţia pentru dictatorul în formare Traian Băsescu, alături de alţi intelectuali, în special de dreapta. Gabriel Andreescu - intelectual şi el, deh, ce vrei - îl califică drept autor al unor cărţi reacţionare şi drept facilitant al extremismului: „Cel care a transformat atitudinea antiminoritară, homofobia şi antimulticulturalismul într-un larg succes cultural este Horia-R. Patapievici.” Nu mai reproducem aici sutele de citate \"de belea\" care circulă pe internet, marca inconfundabilă H.-R.P. şi pe care, în alte ţări mai democrate, cum ar fi SUA, ar scrie \"puşcărie\". Totuşi, o singură \"nestemată\": Patapievici despre români şi dragostea de ţară: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”! Sublim.

Cert este că, din fost cercetător ştiinţific principal la Întreprinderea de Cercetare şi Producţie Materiale Semiconductoare Bucureşti, Patapievici a devenit, din 2005, director al Institutului Cultural Român, în locul adevăratului scriitor Augustin Buzura, dar continuând în acelaşi timp să fie un băsist fervent şi coadă de topor împotriva opoziţiei de centru-stânga. Şi secondat ca vicepreşedinte de profesorul Mircea Mihăieş, anti PSD-ist, băsist feroce şi editorialist la Ev. Zilei. \"Ca parte din eforturile sale de reformă, Institutul a decis să suspende şapte din nouă reviste publicate anterior. În ultimii doi ani, prin intermediul activităţilor ICR, Gheorghe Zamfir a cântat la Bruxelles, Tudor Gheorghe la Chişinău, iar ansamblul Raro a concertat la New York\" (sursă: ro.wikipedia). OK, foarte tare... În tot timpul ăsta, bugetul de milioane de euro anual al Institutului a rămas un mister, ca şi motivul pentru care au fost promovaţi peste hotare tot felul de artişti controversaţi şi teribilişti, în locul unor artişti consacraţi, cu \"greutate\". Excepţie notabilă: noul val de regizori români de film, de mare succes în lume, dar la fel de controversaţi şi teribilişti - istoria fimului românesc le va stabili locul meritat, nu noi, în acest colţ de pagină. Unul din aceste scandaluri, de pomină: expunerea la New York a unui ponei de jucărie, din comerţ, din cauciuc-plastic, marcat pe crupă cu o zvastică, lucrare de mare intensitate şi vibraţie artistică, de deosebită avangardă şi intensă culoare fuchsia-roz, încât a venit la faţa locului şi Poliţia Metropolitană. Şi altele, şi altele.