2057 de ani se împlinesc, astăzi, de la naşterea marelui poet Publius Ovidius Naso, născut la Sulmo - azi Sulmona, în Italia -, în anul 43 î. Hr., poet care şi-a legat ultimii ani de existenţă de numele anticului Tomis. În acest spaţiu, la malul Mării Negre, în al optulea an al primului secol creştin, poetul a fost relegat de către împăratul Augustus şi tot aici, în mijlocul „barbarilor”, cum îi numea pe oamenii locului, avea să-şi găsească sfârşitul, în anul 17.

Pentru a cinsti memoria poetului exilat la Tomis pentru o „poezie şi o greşeală” („carmen et error”, în latină), administraţia română proaspăt instalată în Dobrogea s-a gândit să ridice o statuie autorului „Tristelor” şi „Ponticelor”, scrise în exil. „La Constanţa, încă din anul 1879, prefectul Remus Opreanu a avut nobila idee de a-i dura poetului latin Publius Ovidius Naso o întrupare în bronz. S-a format un comitet Pro Ovidiu, al cărui preşedinte era Mihail Koiciu, viitorul primar. Cel ales să-l întrupeze în bronz pe Ovidiu a fost italianul Ettore Ferrari, cunoscut românilor încă din 1882, an în care a realizat şi amplasat monumentul lui lon Heliade Rădulescu în Piaţa Universităţii din Bucureşti”, spune arhitectul şi colecţionarul Radu Cornescu.

ÎN AŞTEPTARE, LA CERNAVODĂ Realizată în anul 1884, statuia, până să fie amplasată la Constanţa, a rămas o vreme la Cernavodă. „Ea a stat la Cernavodă într-un vagon plin cu paie, deoarece încă nu era totul pregătit la Constanţa”, a precizat arhitectul Radu Cornescu. Avea să fie inaugurată abia în 1887, pe 30 august, în prezenţa prefectului Remus Opreanu şi a avocatului Raffaele Ognihene, reprezentantul Sulmonei. Iniţial, statuia a fost amplasată în zona veche a oraşului, în Piaţa Independenţei (numită, după 1947, Piaţa Ovidiu), fiind orientată cu faţa spre centru.

„SORA GEAMĂNĂ”, LA SULMONA În 1925, în oraşul natal al lui Ovidius a fost ridicată o copie identică a statuii de la Constanţa, realizată tot de maestrul Ettore Ferrari, cele două oraşe înfrăţindu-se în anul 1968.

GERMANII, PRO OVIDIUS „De o altă aventură a avut parte în 1916, când, în Primul Război Mondial, bulgarii au pătruns în Constanţa”, a mai spus arhitectul Radu Cornescu. Atunci, în octombrie 1916, trupele Puterilor Centrale au intrat în Dobrogea, iar bulgarii au vandalizat, la Constanţa, simbolurile oraşului: statuia lui Ovidius a fost dată jos de pe soclu, iar monumentul „Avântul ţării” - ridicat pentru a comemora Războiul Balcanic din 1913, în urma căruia România a primit Cadrilaterul, pentru 27 de ani - a fost distrus. Statuia marelui Ovidius trebuia să fie dusă în Bulgaria, unde urma să fie topită. „Numai intervenţia energică a nemţilor a salvat-o. Aceştia, deşi aliaţi cu bulgarii, n-au permis distrugerea statuii, ba mai mult, au montat-o la loc, pe piedestal”, a mai spus Radu Cornescu. Cu ajutorul unor schele din lemn, scripeţi şi scări, soldaţii nemţi au pus statuia lui Ovidius înapoi, la ordinul generalului-locotenent Kurt von Unger.

„După război, statuia a fost amplasată, în timpul mandatului primarului Virgil Andronescu, în axul clădirii Primăriei (actualul Muzeu de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa), în mijlocul pieţei care-i poartă numele şi astăzi”, a mai precizat arhitectul Radu Cornescu, cel care deţine, în colecţia sa personală, ilustrate din acea perioadă.