Trio-ul Take, Ianke şi Cadîr s-a reîntors pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, în aplauzele publicului, care a apreciat savoarea replicilor pe care cei trei negustori din Bârlad, deşi supuşi legilor concurenţei, şi le-au dat cu ironie învăluită în bonomie. Din acest punct de vedere, capodopera lui Victor Ion Popa, care evidenţiază atât de bine prietenia dintre un român, un evreu şi un turc, reprezintă o pledoarie pentru iubire şi convieţuire multietnică.

Succesul spectacolului „Take, Ianke şi Cadîr” s-a datorat nu doar textului bine scris, ci şi interpretărilor actorilor din rolurile principale: Doru Ana în rolul creştinului Take, Nicolae Urs în cel al evreului Ianke, şi Ioan Gyuri Pascu, care l-a întruchipat pe moş Cadîr, mahomedanul mărinimos care ajunge să binecuvânteze căsătoria copiilor celor doi vecini ai săi, Ionel şi Ana.

„OVREI, CREŞTIN, MAHOMEDAN, TOT UNA ESTEM” De departe, cel mai pitoresc personaj al comediei a fost bătrânul turc Cadîr. Deşi la începutul spectacolului nu a vorbit prea mult, Ioan Gyuri Pascu l-a interpretat cu dezinvoltură pe negustorul musulman, pus mereu pe şotii. Pitorescul a fost dat atât de limbaj, cât şi de vestimentaţia interbelică: fesul roşu cu ciucure şi ilic. Moş Cadîr a demonstrat că ştie întotdeauna să ajungă la inima celor dragi cu vorbe bune şi bomboane, reprezentativă pentru el fiind fraza cu care o întâmpină pe fiica lui Ianke, Anca: „Bonbon, de la inimă dam!”. Bătrânului turc îi aparţine şi celebra frază care surprinde întreaga esenţă a piesei: „Ovrei, creştin, mahomedan, tot una estem”.

Actorii au reuşit să-i redea cu măiestrie pe cei trei negustori care-şi dispută clientela. Doru Ana, responsabil şi cu punerea în scenă a capodoperei lui Victor Ion Popa, a interpretat un Take cu inimă mare, care-şi ascunde bunătatea sub masca unui om mult mai sobru decât spiritualul său vecin Ianke, ale cărui vorbe de duh au stârnit, nu de puţine ori, hohote de râs. Savuroase, mustind de o ironie inteligentă, au fost replicile ovreiului Ianke, interpretat cu măiestrie de Nicolae Urs. Acesta îşi ascunde sensibilitatea prin fraze pragmatice precum: „Inima bună la negustor e ca vaca înhămată la avion”.

„CUM SĂ NU GLUMIM?! CĂ DACĂ NU GLUMEŞTI, ÎNNEBUNEŞTI!” „Am încercat să-i dăm acestui spectacol un alt ritm, ritmul actual, trepidant. Problemele de care a scris autorul în piesă rămân aceleaşi, numai că noi trebuie să ne adaptăm publicului care nu mai are răbdare ca altădată”, a spus actorul Nicolae Urs, la finalul spectacolului.

„Mă bucur că am reluat acest spectacol din noiembrie, după ce aproape doi ani l-am întrerupt. E minunat să joci Cadîr la Constanţa, că poţi să spui şi câteva cuvinte turceşti, deoarece înţelege lumea”, a spus şi Ioan Gyuri Pascu.

La succesul spectacolului au contribuit şi intervenţiile babei Safta, ale ovreiului Iţic şi ale celor doi copii: Ana şi Ionel, interpretaţi de Maria Junghietu, Mircea Rusu, Ioana Ancea şi Andrei Roşu.

„Take, Ianke şi Cadîr”, de Victor Ion Popa, în regia lui Doru Ana, a fost un prilej de a uita de stresul zilnic, de neajunsurile cotidiene. Vorba lui Ianke, „Cum să nu glumim?! Că dacă nu glumeşti, înnebuneşti!”.