Pe scena Teatrului „Oleg Danovski”

Tenorul Vasile Moldoveanu, din nou acasă

Cultură 07 Octombrie 2015 / 14:17 3186 accesări

Cea de-a 41-a ediție a Festivalului Internațional al Muzicii și Dansului, o adevărată „carte de vizită” a Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”, se pregătește de start. Evenimentul va debuta pe 25 octombrie, de la ora 18.30, cu opereta „O noapte la Veneția”, de Johann Strauss-fiul, și se va încheia pe 29 noiembrie, cu o capodoperă a genului vocal-simfonic - „Carmina Burana”, de Carl Orff.

Printre cele 15 titluri de pe agenda longevivului festival de la Pontul Euxin există un eveniment mult așteptat de publicul meloman tomitan: reîntâlnirea cu unul dintre cei mai mari muzicieni pe care i-a dat Constanța - tenorul Vasile Moldoveanu. Acest moment, al doilea din programul festivalului, va avea loc pe 29 octombrie, de la ora 18.30, sub genericul „Maestrul Vasile Moldoveanu. Un tenor pe patru continente”. Vasile Moldoveanu, artistul român cu cele mai multe reprezentații din istoria modernă a Metropolitan Opera din New York, s-a născut la Constanța, pe 6 octombrie 1935. A copilărit, a învățat și a debutat aici, la malul Mării Negre.

A FOST ELEV LA „MIRCEA” Întâlnirea va fi extrem de emoționantă și pentru că artistul, care a cântat pe marile scene din Europa, America, Asia și Africa de Sud, va revedea și liceul atât de familiar, azi Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, lipit de actualul Teatru „Oleg Danovski”. Scriitorul constănțean Ioan Roman a fost coleg cu el la Liceul „Mircea cel Bătrân” și l-a evocat în romanul „Întâlnirea”, unde apare cu numele Basil Constant.

„ÎN RECREAȚII CÂNTA ARII DIN DIFERITE OPERE” „Am fost coleg cu el în clasa a VIII-a doar, apoi drumurile noastre s-au despărțit din motive dependente de mine. Mi-l amintesc ca pe un băiat înalt, filiform, puțin brunet, cu un chip atrăgător. Era bun la învățătură, serios, conștiincios. Știa încă de pe atunci ce vrea să ajungă, solist la operă. În recreații, când noi, ceilalți colegi ai săi, băteam mingea în curtea liceului, el rămânea pe culoarul din fața clasei și, rezemat de pervazul unei ferestre, cânta arii din diferite opere, arii pe care le cunoștea încă de pe atunci. Cânta nonșalant, nu se sfia de privirile curioșilor. Avea o voce plăcută, profundă, catifelată, lua ușor tonurile înalte și am fost convins că peste ani își va îndeplini visul, acela de a evolua pe scena unei Opere importante. În cartea mea „Întâlnirea”, în primul capitol, „Tenorul”, pe el l-am avut ca model” , a spus, în exclusivitate pentru cotidianul „Telegraf”, Ioan Roman.

CONDAMNAT LA MOARTE DE COMUNIȘTI Din păcate, tenorul Vasile Moldoveanu este cunoscut mai mult peste hotare decât în țara sa natală. Poate pentru că în 1972 a plecat în Germania și nu a mai vrut să se întoarcă. Autoritățile comuniste au pornit o anchetă și l-au condamnat la moarte, prin interpretarea abuzivă a unui paragraf din Codul Penal din 1968, care asocia învinuirea de „refuz al întoarcerii în țară” în timpul unei „misiuni de reprezentare a statului” cu acuzația de „trădare de țară”. În urma modificării Codului Penal, procesul a fost rejudecat în lipsă: tenorul a fost condamnat la cinci ani de închisoare și i s-a confiscat averea.

DEBUT ÎN CORUL OPEREI CONSTANȚA Nu sunt mulți cei care știu că maestrul Moldoveanu, care a cântat pe marile scene ale lumii, a debutat la Constanța, în... cor. În volumul „Vasile Moldoveanu - Un tenor pe patru continente” (2014), semnat de Ioana Diaconescu și Alexandru Pătrașcu, solistul evocă acest moment în cadrul unui interviu. Părinții și-l imaginau inginer sau medic, dar tânărul nu avea chemare pentru niciuna dintre aceste profesii. O verișoară i-a „testat” vocea, ducându-l la o prietenă de-a sa, din corul Operei din Constanța. Impresionată, aceasta din urmă i-a stabilit o întâlnire cu maestrul Constantin Daminescu, director al Operei și dirijor. A fost angajat imediat. Vreo doi a stat în corul Operei constănțene, până când dirijorul corului, Velea, i-a spus: „tu nu ai ce căuta aici, trebuie să mergi să studiezi”. A ascultat îndemnul, a plecat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, pregătindu-se pentru admitere cu mama Margaretei Pâslaru. A studiat la clasa lui Octav Enigărescu, dar s-a pregătit în particular cu Dinu Bădescu, de la care spune că a învățat cel mai mult, mai mult decât de la oricine altcineva. Între 1966 și 1972 a fost solist al Operei Române din București.

În 2013, tenorul cunoscut mai mult peste hotare decât în țara sa natală a fost decorat de președintele României cu Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Comandor. Distincţia i-a fost conferită „în semn de înaltă apreciere pentru talentul şi dăruirea de excepţie prin care s-a impus, timp de mai multe decenii, pe marile scene ale lumii, afirmând valoarea şcolii româneşti de canto şi imaginea ţării noastre pe plan internaţional”. În iunie 2014, a fost distins cu un Premiu Special la cea de-a doua ediţie a Galei Premiilor Operelor Naţionale de la Iași.